Dominant

16. Elena

Mă cutremur din cauza glasului său răgușit si stiu sigur ca imediat o sa trebuiască sa stric asta. Trebuie să îl fac să înțeleagă că nu mai are ce sa faca. Tresar cand își lasă buzele să mă atingă lent, sărutul nu este forțat din partea sa si e atat de lent încât inima îi bate acum la fel de tare precum o face si a mea. După câteva minute se retrage si eu imi deschid ochii pentru al putea analiza. E atat de speriat ca îl voi părăsi, pot citi asta cu cea mai mare ușurință.

-Hei... Ii atrag atenția.

-Anaya, te rog nu mă părăsi. Tresare cand rostește cuvintele iar pupilele i se închid.

-Cred ca ar trebui sa pleci. Spun si ma desprind de el.

-Nu plec.

-Atunci plec eu.

Fac câțiva pași în spate sa îmi iau telefonul așezat pe pat si trec pe lângă el pana cand ajung in dreptul usii unde picioarele mele se opresc din cauza brațului său trăgându-mă inapoi. Mă întorc sa îi împing pieptul care acum e aproape să se lipească cu al meu dar buzele lui fac prea repede contact cu ale mele si din nou îi împing pieptul care abea că se clintește. Fiecare părticică din mine vrea să îl sărute, dar vreau sa terminăm asta cat de repede posibil pentru a ne vedea de viețile noastre. Ii simt limba încercând să-și facă loc printre buzele mele apoi ma cuprinde cu brațele trăgându-ma aproape de el necontând faptul că eu il împing în continuare.

-Bine, am inteles. Dupa toate lucrurile oribile pe care ti le-am facut nu mă mai poti ierta. Te poti gândi măcar la asta? Imi scutur capul iar el devine mult mai frustrat.

-E prea târziu Matthias, trebuie să pleci acum.

-Plec. Imi spune si imi ridica bărbia apoi imi plasează un sărut pe frunte si pleacă. Sa fii cuminte. Iese iar apoi inchide usa.

Imi deschid telefonul după înștiințarea sunetului ca am primit un mesaj, e de la Kara.

*Deci e abea șase, după cum vezi si ma plictisesc de moarte, vreo idee?*

*Am putea pierde timpul cumva.*

*Peste o oră să fii gata de petrecere. Vin să te iau.* citesc si mă ia pe nepregatite, chiar am starea necesară de o petrecere acum?

*

Stau în bucătărie si privesc ceasul, gândul că seara asta probabil mă va epuiza imi stoarce toate puterile. Kara m-a sunat sa imi spuna ca o sa intarzie putin din cauza lui Jake si vor aparea peste puțin mai mult timp. Tata stă la masă cu Jacob lucrând la un proiect de sfarsit de an ajutându-l, mama pregătește cina iar Sabina sta tolanita pe canapeaua din sufragerie uitându-se la stiri. Liniștea dintre noi e plăcută și mi-aș fi dorit să rămân cu ei acasă dar claxonul care se aude rupe liniștea.

-Nu sta pana tarziu, rostește tata.

-Sa te distrezi! Imi comunică mama.

-Bine, reusesc sa spun.

Îmi iau la revedere și pășesc spre ușă apoi fara sa sesizez sunt pe alee si dupa in masina, il salut pe Mihai dar sesizez ca Kara nu e cu el dar nu spun nimic, vazand ca e putin nervos. Muzica de pe fundal e data destul de tare încât nu mă lasă să gândesc, să mă gândesc la el.

Intrăm pe aleea ce duce spre casă iar cand Mihai parchează simt că ceva nu o să meargă bine deja văzând masina lui Matt.

Vreau să plec acasă!

-Esti bine? Mă întreabă Mihai deschizâundu-mi portiera. Tot ce reusesc să fac e să aprob din cap apoi ținându-mă de mâna lui cobor din masina si împreună cu Mihai pășesc spre casa plina de adolescenți nebuni si spre Matthias.

In jurul nostru mesele sunt pline de pahare si băutură, imi las privirea să analizeze pe toata lumea din vizorul meu dar inca nu il vad. Observ multe fețe necunoscute si mai mature, toți danseaza cu zambetul pe buze fiind bine dispusi. Încerc să mă pierd prin mulțime dar o mână ma trage înapoi si ma îmbrățișează.

-Anaya! Ce bine că esti aici! Blonda îmi vorbeste peste muzică. Matt spunea că nu crede că o să ajungi.

-Chiar așa a spus? Mă întreb mai mult pe mine stânjenită, presupun ca nu stie ca ne-am despărțit iar Matt nu i-a spus.

-Vino! Te conduc la el, ma ia de mână si isi face loc prin multime pentru a putea ajunge în sufragerie, nu m-a lăsat vocea pentru a urla încât să mă audă că nu vreau sa merg la el.

Imediat ce ajungem în fața tocului uși, îl zăresc stând pe canapea, având în mână o sticla de bere și în brațe o tipă, părul îi este de un roșu aprins iar cand se întoarce ne zâmbește mie si Camilei, reușind să îi observ buzele asemenea părului iar pentru o secundă mi se pare drăguță dar totusi Matthias e fostul meu si acum câteva ore tânjea să ii dau inca o șansă iar acum il vad asa si mi se rupe inima.

-Anaya... Camila încearcă cu parere de rau sa ma consoleze.

-E in regula, nu mai formăm un cuplu.

Fata îl cuprinde cu brațele de după gât și îi sopteste ceva la ureche apoi el râde zgomotos timp de câteva secunde. Ea se ridică si o îmbrățișează pe Camila apoi pe mine, rostindu-și numele, Elena.

-Anaya. Ii zâmbesc fals.

-Haideti sa stați cu noi, este destul loc.

După ce se răsucește si dă cu ochii de mine se schimba la față si încerca să se ridice dar Elena i se pune din nou în brațe.

Fac stânga împrejur și ies afară unde mă refugiez pe terasa din spatele casei și prind o sticla de Vodka pe care o dau pe gat toata, in timp de o ora.

Muzica ce îmi afunda urechile acum câteva clipe s-a evaporat iar vântul se lovește de pielea mea făcând-o rece ca gheața. Lacrimile incep sa imi curgă si parca ma lasa si picioarele. Afara câteva cupluri se sărută făcându-mi greață din cauza sunetului pe care îl scot si imi doresc sa nu fi venit.

-Anaya? Acei ochi albastri ma scanează din cap pana in picioare si imi pot da seama ca a băut ceva din cauza mersului si a vocii. Se apropie de mine si se clatină putin dar se echilibrează repede de balustradă apoi schițează un zâmbet mare si larg, de necrezut.

-Damian, bună!

-Ce faci aici de una singură? Mă întreabă. Ai băut? Începe sa râdă.

-Voiam să iau niste aer, e multă agitație înăuntru.

-Am facut cunoștință cu prietenii tai.

-Ai facut cunoștință cu ei? Ma panichez dintr-o dată.

-Da, am stat ore în sir cu David si Matt parcă, dar totusi pe Matt ăsta parca îl stiu de undeva dar nu stiu sigur de unde.

O Doamne! Sunt sigura ca Matthias l-a recunoscut.

-Vorbeau de tine, faceau misto de Matt, o Doamne! Asta am spus si eu, imi spun in gand. E iubitul tău, așa-i?

-Fostul iubit. Pun accent pe fostul si ma las de pe un picior pe altul stânjenită.

-Atunci, nu cred ca s-ar supără daca fac ceva nesăbuit?

Acum stă sprijinit de balustradă iar fiind in avantaj sa fac ceva neputincios, cum spune el, ma arunc asupra buzelor ceea ce îl ia prin surprindere. Ma prinde apoi de talie si ma trage lipindu-ma de pieptul sau. Ma sărută sălbatic simtind gustul dulce de alcool, mâna îi urca in parul meu pe după gât apoi inapoi pe talie. Imi zâmbește printre săruturi apoi mârâie sarutandu-mi maxilarul si oprindu-se. Își aduce gura aproape de urechea mea si imi sopteste:

-Nu te întoarce în spate, avem spectatori.