A doua zi am zis sa ne mai uitam daca nu cumva sunt canibali pe insula aceasta. Pencraf a zis ca daca ne pierdem ar trebui sa-si i-a unul dintre noi telefonul ia altul sa stea acasa ca sa vorbeasca la telefon cu el sa-l ajute sa ajunga acasa.
- Nu e o idee buna , a spus Neb.
-De ce ? intreaba Smith.
- Pentru ca nu avem internet!
-Aaa daa!Nu m-am gandit!
-Pai vezi?
-Atunci,sa lasam in urma noastra bucatele de paine, spun eu.
Dupa o ora de cautat mai multa paine, am plecat la drum.Am vazut multe pasari ,cum ar fii papagali exotici, colibri, si un soi de macau albastru.
-Uau! Ce cascada! Zici ca e a doua casacada din Niagara.
Mai mergem noi o ora, doua ore, trei ore si, ce vadem? Era un sat in care locuiau niste oameni cu pielea neagra.
-Haideti sa ne apropiem incet , spuse Smith, ca sa nu ne auda!
Dar Top, de bucurie, incepe sa latre. Canibalii aud latratul lui Top si se duc la el.
-Ce faceti voi aici, oameni albi?
-Cautam viata pe aceasta insula, spuse Pencraf.
-Uite! Ati gasit! Acum plecati!
"Ok morocanosule!" isi zise Mary in gand.
-Haideti sa plecam! ne sfatui Smith.
Si indata ne-am luat talpasita.
Dupa 3 ore de calatorit, am ajuns acasa.
-Casa dulce, casa!Am revenit, spun eu. Ce frumos este sa fii iar acasa!
