Popasul sufletului

1. Nu încerca să-L păcălești pe Dumnezeu

~Miercuri, 27 Ianuarie 2021~

    Zilele trecute eram în bucătărie. O altă zi normală de lucru, în care mi-am dat silințele să fac totul ca la carte. Îmi place să-mi fac treaba bine, chiar dacă uneori nu am energia sau dispoziția necesară. Însă când sunt prinsă într-un moment de slăbiciune prefer să mă agățat de versurile unei cântări și să mă autoîncurajez. Uneori cele mai mari înfrângeri le primești prin gândurile neținute în frâu. (2 Corinteni 10:5b).
     
     Cântam și trebăluiam în același timp când m-am trezit întreruptă de mâna unui copilaș ce mă trăgea disperat de fustă. M-am oprit, dorind să-i acord întreaga mea atenție. După un scurt schimb de replici am aflat ce-l durea: își dorea neapărat ceva dulce. L-am privit, cântărind opțiunile. Cina era aproape gata și dacă avea să mănânce desert înainte, știam din experientele anterioare că mâncarea din farfuria lui va rămâne neatinsă. Eram în cumpănă. Indecisă încă, mă gândeam dacă să-i ofer ce-mi cere sau nu. Când eram aproape să înclin balanța în favoarea unui refuz rațional, el a continuat să stăruie de mine cu o îndârjire aparte. Nu s-a lăsat învins și a continuat să îmi ceară insistent bucățica de dulce pe care o voia. Gândul mi-a zburat la pilda cu văduva stăruitoare (Luca 18) care nu s-a lăsat până judecătorul i-a făcut dreptate. La fel părea să procedeze și acest copilaș. Înduioșată, am acceptat cererea lui. M-am oprit și i-am explicat că poate avea o bomboană, și nu mai multe, din motive evidente. A acceptat compromisul. Am luat o pungă cu bomboane din dulap și i-am întins-o încrezătoare, cerând să aleagă una. O clipă mai târziu, a băgat mâna înăuntru și a scos-o cu pumnul închis strâns. M-am uitat la el și în ochi i-am citit o privire vinovată, ascunsă. L-am analizat cu atenție, repetând că trebuie să aleagă o singură bomboană. El și-a închis pumnul și mai strâns, dându-mi de înțeles că așa a și făcut, apoi și-a ascuns mâna la spate și a fugit. În urma lui, am clipit des, bulversată. Pe cine credea el că păcălește?

   Supărată, dar și curioasă, l-am strigat înapoi. A venit timid, continuând să-și ascundă mâna cu pricina.

—Sammy, știi că am spus că poți lua doar o bomboană?

   El a încuviințat, neînțelegând parcă motivul pentru care îl trăgeam la răspundere. Dar nici nu voia să recunoască adevărul! Pumnul lui mare, ascuns la spate, ochii temători și nesiguri mi-au întărit bănuielile.

—Deschide pumnul, i-am zis cu blândețe, dar pe un ton categoric.

   M-a privit neliniștit, conștient de faptul că înșelătoria lui avea să fie dată pe față. A zăbovit o clipă, gândindu-se parcă dacă să asculte sau nu. Am repetat cererea și el a acceptat provocarea. În mâna lui stăteau două bomboane. Palma îi tremura. Vina lui a fost dată pe față. M-am gândit cum ar trebui disciplinat cu blândețe un copil de numai 6 ani? Voiam să fiu blândă, dar fermă în același timp. Minciuna și înșelătoria sunt păcate. Poate te gândești că sunt lucruri mici, dar oare nu spune Biblia că „cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari"? (Luca 16:10)   

Credincioșia și onestitatea încep de la lucrurile mărunte. Nu este posibil să fi sincer cu situațiile înalte din viața ta, dacă nu ești sincer începând cu nivelul cel mai de jos. I-am explicat aceste principii pe limba lui, dându-mi silința să mă fac înțeleasă. Niciodată viața nu te va duce departe când mergi pe calea trișorilor.

    Puțin după aceea, am transpus situația în viața reală, de adult. Oare nu suntem și noi la fel când încercăm să-L păcălim pe Dumnezeu? Încercăm, pentru că nu reușim. Dumnezeu nu poate fi păcălit pentru că "nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face." – (Evrei 4:13). Dacă până astăzi ai crezut că îți poți camufla viața în fața lui Dumnezeu, ei bine te-ai înșelat. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune clar că Dumnezeu te cunoaște exact așa cum ești.

Știe cum te cheamă.
Stie cine ești.
Știe ce ai făcut.
Știe problema ta.

Iată ce spune psalmul 139:

1. Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

2. ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul.

3. Ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele.

4. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

...

 13. Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:

14. Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

16. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

   Dumnezeu știe totul despre tine.

  Dacă te-ai convis că nu te poți ascunde de fața Lui, de ce nu vii înaintea Sa să-ți mărturisești păcatele? Asta îți va aduce pacea după care tânjești de atâta vreme. Tot ce trebuie să faci este să îți pleci genunchii în rugăciune și să spui sincer tot ce te apasă. Știu că pare ușor, dar chiar așa este. Nu amâna să stai de vorbă cu Dumnezeu, El te așteptă de mult timp. Și nu uita,  nu te poți ascunde de El. Mai devreme sau mai târziu, va veni vremea să stai în fața Lui și să dai socoteală de faptele tale.

7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de fața Ta?

8. Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo;

9. dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10. și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca.

11. dacă voi zice: "Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu!"

12. iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea strălucește ca ziua, și întunericul, ca lumina.