* Era vara, inceputul vacantei mai exact. Razele soarelui patrundeau prin perdelele camerei mele usor atingandu-mi fata invitandu-ma sa ma trezest. Dar cat era ceasul?? Am luat telefonul buimaca si am observat: 7:00. Destul de devreme… Dar cine mai putea dormi intr-o zi speciala ca aceea?! Dar de ce speciala? Ei bine, in aceea zi speciala de 15 iunie eram pregatita sa ma mut in Anglia. Da, Jennifer Smith, tocmai te pregateai sa zbori catre Londra. Am avut aceasta minunata oportunitate datorita profesoarei mele care m-a ajutat sa obtin o bursa la o universitate importanta. M-am ridicat repede din pat. Cateva exercitii pentru dezmortirea articulatilor si fuga la baie. In treacat m-am uitat in uriasa oglinda din camera mea. Rochita de noapte era putin sifonata dar feminina, parul meu saten ciocolatiu era ondulat si putin ciufulit iar ochii mei erau odihniti si migdalati. Am facut repede un dus si am mancat in fuga un baton de cereale. Parintii mei si-au gasit timp pentru mine ca sa isi alinte si rasfete, si pe deasupra sa-i dea tot felul de povete fiicei lor. - Sa ai grija sa te imbraci, am auzit ca ploua cam des in Anglia, spunea mama grijulie. - Da mama, stai linistita, Marry (verisoara mea cu care aveam sa locuiesc) ma va ajuta cu tot ce o sa am nevoie si va avea grija de mine. - Sa ai grija la londonezi, spunea tata cu putin ironism si precautie. - Sigur tati, radeam eu . Am mers pana in oras sa fac ultimele cumparaturi, ca mai apoi sa plec la aeroporul din Cluj. Din Aiud pana in Cluj cam doua ore cu trenul iar la ora 15:00 am avionul. Perfect! Era ora 11:00. Am trecut pe la prietenele mele sa le salut, iar apoi acasa sa-mi iau bagajele. Nu am mai vrut sa ii ingreunez pe parinti, cerandu-le sa ma ajute sa ajung la aeroport. Doar am 18 ani! Mi-am luat la revedere de la ei putin emotionata incercand sa-mi ascund lacrimile din coltul ochiilor. Dupa ceva timp, am ajuns in Cluj. Un oras mult mai aglomerat decat micul Aiud din judetul Alba. Un taxi m-a dus la aeroport, de unde avionul si-a luat zborul. Privelistea din avion era minunata. Mi-am pus castile in urechi relaxandu-ma cu muzica trupei mele preferate: One Direction!
Dupa orele necesare zborului, iata-ma in Anglia! Marry m-a asteptat in aeroport. - Welcome sweetheart! Mi-a spus ea luandu-ma cu accentul ei englezesc. - Saluut! Ce dor mi-a fost de tineee! Intr-adevar nu am mai vazut-o pe Marry de trei ani. Ne-am urcat in masina si am mers la Marry acasa. Marry avea o conditie destul de buna. Tocmai terminase Universitatea iar acum lucra manager la un magazin. Se intretinea singura asa ca venirea mea sigur a bucurat-o. Marry statea in Wolverhampton, pe o staduta nu prea aglomerata. Sorbeam din priviri peisajul. Chiar daca climatul din Anglia era diferit de cel din Romania, un lucru era sigur: afara era o vreme minunata in acea zi! - Vino sa-ti fac un tur al casei, dupa care sa mancam ceva si sa te las sa te odihnesti putin, draga mea. - Multumesc! I-am spus eu verisoarei mele. Casa era foarte frumoasa. Am intrat intr-un hol spatios, unde am lasat bagajele, dupa care Marry mi-a aratat sufrageria. Spatioasa, un ecran LCD, o canapea crem cu o masuta in fata pe care se afla un laptop, pianul lui Marry si multe flori ( ii placeau florile foarte mult). Am trecut in bucatarie de unde se simtea un miros de vanilie, probabil Marry facuse o prajitura. Am urcat sus la etaj. Totul era imaculat in casa lui ei. Se vedea ca ii place curatenia. Am vazut baia, cam spatioasa as zice eu, apoi camera de oaspeti, dormitorul lui Marry unde totul era in doua culori: rosu si alb, iar apoi la final mi-a aratat camera pregatita special pentru mine. Cand am deschis usa, am scapat geanta din mana. A pregatiti totul in camera exact asa cum imi place mie. Un covoras pufos alb pe jos, un pat mareee cu cearceafuri albastre, perdele albe cu floricele albastre, un birou cu un computer, si ceea ce m-a uimit cel mai tare…era plin de postere cu One Direction. Baietii “mi-au invadat” camera, ca sa zic asa. Dupa ce am inbratisat-o pe Marry, am coborit in bucatarie unde am mancat, iar apoi am povestit ore in sir. Stateam sa o analizez pe verisoare mea. S-a schimbat mult. Acum avea 23 de ani, parul roscat vopsit, ochii negri graitori, ten creol, buze carnoase si corp atletic. * Zilele noastre au decus foarte bine impreuna. Cam dupa trei zile de cand m-am acomodat cu aerul englez, m-am decis sa ma duc sa ma inscriu la universitate. Marry nu a putut sa ma insoteasca intrucat era destul de ocupata cu serviciul. Oticum, am invatat orasul aproape pe de rost! Dupa ce am iesit de la universitate emotiile mele au disparut. Ma bucur ca celor de acolo le-au placut dosarul meu si au spus ca au sa imi telefoneze spre a-mi comunica cand trebuie sa vin sa dau un examen. Am intrat la o librarie din apropiere sa-mi cumpar niste carti de care aveam nevoie pentru examen. Ceva engleza, analiza matematica, putina geografie, un pic din toate. Iesind din librarie cu un teanc de carti, am inceput chiar pe strada sa le studiez. Coborand pe niste scari, cineva s-a impins in mine. Of fir-ar! Abia am cumparat cartile iar acum desteptul asta s-a bagat in mine,iar eu am scapat teancul de carti pe jos, facand un nor de praf.
-Ai grija pe unde mergi data viitoare! I-am zis eu in engleza bineinteles, desi simteam sa-mi dau drumul la gura in romana. Sincera sa fiu, ma simteam putin vinovata caci nici eu nu am fost atenta, dar orgoliul meu imi zice altceva. Tipul avea o gluga pe cap si a fugit repede. Ciudatul! In fine! Ceva mi-a atras atentia la el…cred ca i-am vazut o suvita de par, ceva saten…Oricum, nu am acordat prea multa importanta acestul mic detaliu. Am ajuns acasa. Era cam ora amiezii. Marry venea doar la 15:00. M-am decis sa pregatesc ceva de mancare, mi-era foame.
In timp ce mancam la masa in linistea solitara, m-am gandit mai mult la patania mea de azi dimineata. De ce a fugit asa tipul ala? Si cine ar putea fi? Nu stiu de ce, dar am ajuns sa meditez putin la personalitatea mea. Eram o tanara de 18 ani, modesta, rabdatoare dar totusi uneori vulcanica, oricum sufletista. Ma consideram visatoare, eram totusi o persoana intelectuala, profunda chiar. Nu stiu de ce ma consideram nervoasa in momentul acela. Aveam un tic ciudat cand eram nervoasa, si acum mancam pastele rotind furculita la nesfarsit jucandu-ma mai mult cu ele decat mancandu-le. Dar intrebarea era… de ce eram nervoasa? Am urcat in camera si am intrat pe Twitter, dar am iesit repede. Nu aveam chef de discutii pe Twitter sau Facebook.
In seara aceea eu si Mary ne-am uitat la un film dupa care am dormit. O alta zi a trecut. A doua zi am decis sa fac putin jogging. Castile in urechi si la drum! In timp ce alergam, cautam o piesa in meniul telefonului cand buf! ma izbesc de un baiat! - Scuze, a spus el usor. - Nu-i nimic, e vina mea, trebuia sa fiu mai atenta, ma scuzam eu. Cand mi-am ridicat privirea asupra celui din fata mea, am lasat sa-mi scape un strigat de uimire. Cunosteam persoana aceea…suvita aceea…
Sunt noua! :) Daca ati putea sa imi lasati niste comentarii?:)
