Elizabeth Addison - Un alt Semizeu

Bad choices make good stories

Connor

*

Am ieșit din Cabină. Discuția ce tocmai am purtat-o cu Elizabeth m-a întristat enorm de tare, și nu stiu de ce.
Când a intrat ea în Cabină și mă prinsese căutând la ea în lucruri am simțit o conexiune ciudată între ea si mine.
Ceva. Ceva ce avea ea mă făcea să simt că era ceea ce căutam. Dar ce căutam??
Mă întorc în sala de mese și mă așez la masă.
După ce m-am dus pentru a da sacrificiul pentru zei la sfârșitul mesei, i-am facut semn lui Chiron că trebuie sa vorbim. Am simțit ca trebuie să ii spun lui Chiron ce am pe suflet. Poate mă va ajuta.
Am așteptat doua minute in fata Sălii de Mese pentru a vorbi cu Chiron.
La auzul unor copite mă întorc pe călcâie și privesc în sus gândindu-mă:
"tată, știu că o să vezi asta și că o să auzi asta, așa că nu te supăra pe mine"
- Chiron, aș vrea să îți spun ceva.
- Ce s-a întâmplat, copile?
- Șceptrul, Martha și George, au dispărut! Am spus eu.
Chiron a deschis gura de parcă ar fi vrut să spună ceva, însă nu a zis nimic.
- Ce ar trebui să fac?? Am adăugat eu.
- Vom organiza o întâlnire in aceasta seară. Vor fi chemați aproape toți semizeii. Vom discuta acest subiect atunci. Acum nu pot discuta despre asa ceva. Mă scuzi!
S-a întors și a plecat lăsându-mă singur în fața clădirii.
Mai târziu m-am gândit să mă relaxez putin.
Chiar dacă nu aveam voie, am intrat în templul Herei, în Cabina Herei.
În Cabina Herei nu locuiește nimeni deoarece Hera este zeița mariajului, a familiei. Ea fiind soția lui Zeus, nu are alți copii cu altcineva decât cu Zeus, astfel aceștia fiind zei.
Așa că este absolut normal din partea mea ca intrând in Templul acesteia să imi sara inima din piept pentru că pe lângă statuia Herei, ce se afla în mijlocul templului, mai era o siluetă în lumina soarelui ce intra prin ferestre.
Am argumente bune pentru ca am tresarit...Adică nu ma așteptam ca cineva sa mai încalce regulile ca mine.
Singura conexiune pe care am făcut-o la mine în cap a fost că acea siluetă este silueta ce m-a urmărit în acea seară.
Așa că m-am ascuns după o coloană și am ascultat ce spunea aceasta.
- ... Da! O să afle.
-....
-...Sunt sigur că va fi al tău!
-....
-... Mă voi descurca!! Nu îmi neglija talentul de a minți!!!
-...
-...Păi desigur! Frumosul talent de a arăta bine!
-...
-... Hahaha! Mor de râs!! Ahem! Acum mă întorc la treabă! Nu uita să faci ce am discutat!
Auzul de pași se apropia de mine!
Era clar că cineva era complice la ce are de gând silueta. Cei doi vorbeau.
Păcat că nu auzeam ce spunea cel din cealaltă parte.
La auzul de pași mă afund în întunericul din Cabină.
Desigur, că acesta e un loc bun în care să pui planuri în aplicare. Singura problemă este ca nu cumva să te spioneze cineva.. Ahem.. Ca mine.
Vocea. Vocea celui care vorbea mi se părea extrem de cunoscută.
Ies după el din Cabină.

Elizabeth

*

- Juniper!! Tu!! Tu ești iubita lui Grover!!
Aceasta surprinsă își pune mâna la gură în semn de liniște. Se uită în toate direcțiile și la sfârșit reușește să spună:
- E o greșeală! Nu! Cine ești tu?
- Sunt cineva căruia trebuie să îi dai niște explicații. Ce cauți tu aici?? Tu o slujești pe Gaia????
- Păi asta e casa mea. Și nu! Nu o slujesc pe Gaia! Cineva mi-a șoptit că trebuie să ajut pe cineva.
- Bine! Să îți dau un sfat: nu te încrede în oricine. Din spusele lui Grover ( cu care mi-a făcut capul mare tot drumul de la liceu aici), despre tine, credeam că ești o fată bună.
- P-Păi sunt! Și d-aia am ieșit din copac. Pentru a te ajuta.
- Deeci. Dacă nu ești tu nimfa care trebuia să îmi ia șceptrul.. Înseamnă că este alta. Uite.. Juniper.. Am încredere totală în tine și sper că nu mă înșel. Așa că uite ce vom face.
I-am șoptit tot ce aveam de spus, planul meu.
- Acum îți dau șceptrul și tu vei pleca și vei face ce ți-am zis. În mâinile tale stă viitorul omenirii.
- Iti mulțumesc pentru încredere. Îți urez succes!
A luat șceptrul și a intrat în copacul ei.
Știam ce urmează să fac. Și m-am pregătit pentru o astfel de situație.
Nu a durat mult că deja apăruse nimfa ce urma să mă "ajute".
Tot ceea ce trebuia să fac era să o îndepărtez de sursa ei. Trebuia să o îndepărtez de pădure.
După ce am reușit să o fac să mă urmeze undeva pe dealul taberei am luat-o prin surprindere făcând din ea un praf ciudat. Cică asta se întâmplă cu monștrii ce sunt distruși.
Relaxată că am terminat tot ceea ce am avut de făcut mă îndreptam înspre Cabina mea.
Am ajuns la concluzia că este mai bine să îți ții aproape prietenii, deci am făcut ceea ce era mai bine pentru toți, nu pentru mine.
Intru în Cabină observând că, Connor îmi scormonea prin lucruri.
După ce am avut o discuție nu prea bună cu acesta am primit mesajul că pe seară ar trebui să ne întâlnim cu Chiron în Casa Mare pentru a vorbi despre șceptru.