Secrete peste secrete

232 18 1
                                    

Elizabeth

*

- Nu ai nevoie de ajutorul lor. S-a auzit o voce. Mă voi trezi și puterea mea va fi în acel șceptru. Te voi răsplăti fiind nemuritoare! Ce zici??
Mă uit în jur. Nimeni nu era pe acolo.
- Cine ești?? Am întrebat eu încercând să îmi ascund frica.
- Sunt mama ta! Mama a tuturor! A tot ce există. EU SUNT GAIA!
Ultimele cuvinte au răsunat în Cabină si un cutremur a scuturat tot ce aveam în jur. Acum totul era pe jos.
- Nu te speria drăguță! A spus aceasta de parcă îmi citea gândurile. Tot ce e în jurul tău va fi distrus, iar puterile tale vor fi admirate de toți!
Nu! Mi-am dat seama de greșeala făcută! Trebuia să dau înapoi! M-am dus pe un drum ce nu era bun pentru toți! M-am gândit doar la mine!
Aveam nevoie de un plan prin care să elimin planul trecut! Ceea ce era extrem de greu!
- Și cum ar trebui să ți-l dau?? Am întrebat eu sperând că iar nu mi-a citit gândurile pentru a mă băga într-o plasă.
- Du-te în pădurea unde se joacă "Capturează steagul".
- Și ce să fac acolo??
- O nimfă te va ajuta! Doar du-te acolo! Ea ți se va arăta și va trebui să îi dai șceptrul în numele meu.
- Atât???
- Nu crezi că vrei cam multe informații? A întrebat Gaia cu o voce pătruzăntoare.
- Și în cazul în care ar trebui să fie omorâtă nimfa... Ce ar trebui să fac??
- NU MAI SPUN NIMIC ÎN PLUS!! Până la apusul soarelui vreau ca șceptrul să fie în mâinile mele pentru a mă trezi!!
- Da stăpână!

Știam ce trebuia să fac si trebuia să acționez rapid.
Mi-am luat șceptrul, l-am învelit într-o pătură, mi-am luat lănțișorul și brățara, de care voi avea nevoie.
Am ieșit din Cabină cu ochii în patru, desigur, pentru a mă asigura că nu o să vadă nimeni ceea ce fac.
M-am îndreptat încet înspre pădure și am așteptat la intrarea acesteia, acea nimfă.
Fââș!
Se aude de undeva din interiorul pădurii.
Eram sigură că ceea ce căutam era acolo. Așa că am înaintat în pași mărunți. Si mi-am scos Sabia și Scutul. Eram pregătită de luptă, și cu șceptrul în brațe.
Brusc, ieșind dintr-un copac îmi ia calea o nimfă.
- Bună! A spus aceasta blând. Eu sunt cea care te pot ajuta. Ai nevoie de ceva??
M-am uitat în ochii ei și nu îmi veneam să cred ce am în fața ochilor.
Eram atât de șocată încât nu puteam scoate nici un cuvânt pe gură.
- Nu! Nu îmi vine să cred!
- S-a întâmplat ceva?? A întrebat nimfa confuză.
- Juniper!! Tu! Tu ești iubita lui Grover!!

Connor

*

Înainte de a merge la masă am vrut să fiu sigur că nimeni nu observa absenta șceptrului.
Am făcut unul asemănător din hârtie.. Okay.. Să fim sinceri.. Nu se asemăna deloc cu celălalt!!
Travis nu a aflat, ceea ce era bine.
La masă era singurul loc sau timp când aș fi putut să prind infractorul. Tot ceea ce trebuia să fac era să mă uit în ochii lui până se dă bătut, stânjenit, desigur, și o să se dea singur de gol, ori prin gesturi, ori o să o spună chiar el.
Ajungând la masă, mă uit în jur.. Liniște.
Faptul ciudat era ca era liniște!! Mă uit în stânga și în dreapta. Cineva lipsea. Cine???
Travis era.. Drew era..
Să o întreb pe Elizabeth dacă știe ceva.
M-am întors înspre masa lui Poseidon.
Elizabeth lipsea.
Ce s-a întâmplat cu ea???
Mă ridic neobservat de la masă și o iau la fugă înspre Cabina lui Poseidon.
Apropiindu-ma de ea se simțea tot mai mult mirosul de ocean.
Nu cred că v-am spus dar eu iubesc mirosul de ocean.
În vacanță, când eram mic, mergeam cu mama la surf. Erau cele mai frumoase zile.
Trecând peste.
Bat la ușă. Nimeni. De ce nu Răspunde?? Credeți că nu știe cum să deschidă ușa??
Poate a adormit.
Intru încet în Cabină.
Fântâna de pe birou era singura care se auzea.
Sub pătură se afla ceva.
Mă îndrept înspre pat și dau la o parte pătura.
Se afla un pluș Panda. Ăăm.. Nu știam că îi plac plușurile.
Fac stânga în prejur. Mă uit la birou. La fântână.
Erau niște foi puse pe birou.
Mâ îndrept înspre acestea și apuc să citesc pe ele Deabea titlul: "Plan", că intră furtunos în Cabină, Elizabeth.
- Bună! Ăăm.. Ce cauți aici??? A întrebat ea speriată.
Era clar că nu se aștepta ca eu să mă aflu acolo.
- Hey! Ce sunt chestiile astea?? Am încercat eu să trec la subiect, arătând înspre foi.
- Ăăm.. Păi.. Vezi tu.. Ne dăduse la școală temă de vacanță.. Să.. Ăăm.. scriem o compunere.. Ahem.. Despre un plan..
- Mda. Cum sa nu. Și de ce ai lipsit de la masă?
- Da' ce pui tu atâtea întrebări!? Întrebarea e: Ce cauți tu aici???
- Da.. Ai dreptate! Scuză-mă!
M-am îndreptat înspre ușă și am ieșit încet, încercând să procesez ce tocmai s-a întâmplat!
Elizabeth îmi ascunde ceva!

Scuze pentru faptul că poza nu se prea potrivește cu textul.. Dar.. Nu aveam alta.

Elizabeth Addison - Un alt SemizeuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum