Totul o să fie bine.
Eram eu,doar eu,singură pe lume,numai eu contam. Părinții mei nu prea mă băgau în seamă.Așa zișii prieteni,mă părăsiseră demult. Deci eram numai eu...
Este luni,o nouă zi groaznică din viața mea.Azi este prima mea zi la noua școală.
Afară,razele soarelui parcă ar vrea să atace lumea.
Pornesc către liceu.Îmi pun căștile,și intru într-o altă lume.Lumea mea.Muzica este singura care mă înțelege.Mă poartă pe aripile ei,până după orizont.Uneori,întrece și galaxia.Întrece bariera.
Ajung în fața porții.Îmi pun căștile în ghiozdan,și fac un pas.Cum intru în curtea școlii,mă împiedic și cad. Genunchiul parcă începe să plângă cu lacrimi roșii.Sângerează.Îmi scot un șervețel din ghiozdan și îmi bandajez genunchiul. Încerc să mă ridic dar ceva parcă mă împinge la loc.Cad înapoi în genunchi pe asfalt.Șervețelul se rupe.Rana începe să se agraveze.Locul unde am picat,era deja puțin ud și roșu.Îmi acopăr rana cu mâna și încerc încă o dată să mă ridic.Din nou mă dezechilibrez,dar de data aceasta,numai simt asfaltul fierbinte și pietros,ci brațele cuiva.Cineva mă prinsese...