Fac doi pasi in spate. Siguranta. In sfarsit in siguranta. Desi, ceva imi spune ca nu e pentru mult timp.
Imi intorc privirea de la marea de intuneric , care in urma cu cateva secunde parea locul in care imi voi locui eternitatea, la prietena mea , April. Sta in genunchi, cu mainile pe fata , suspine dureroase parasindu-i gura neîncetat.
"April...îmi pare rau" soptesc cu rusine. Nu pot sa cred cata durere i-am provocat singurei persoane din viata mea.
"Rosalie!!" Exclama socata. "Nu pot sa cred! Nu te-ai aruncat!?" Tipatul ei suna mai mult ca o intrebare.
Alerg si o iau in brate de parca nu am vazut-o de-o viata.
"Imi pare rau!!Serios ! Iarta-ma ! Promit ca nu o sa mai fac asta niciodata!!"vorbesc repede si la sfarsit iau o gura mare de aer. Imaginea ei cu zambetul acela mare si adevarat -spre deosebire de al meu, care e fortat.Asta fiindca stiu ca o sa o ranesc din nou in urmatoarele zile cu vestea pe care trebuie sa i-o dau- in timp ce ochii sunt umflati si lacrimile de abia i se usuca pe obraji imi frange inima si o construieste la loc in doar cateva secunde. Rupe imbratisarea si imi strange mainile intre degetele ei subtiri.
"M-ai speriat de moarte, Rosalie Brooke!!"rade usor." Sa nu mai faci asa ceva vreodata!" Isi inlocuieste rapid fata amuzata cu una serioasa." Eu inteleg ca sunt singura ta cunostinta in viata si ca ,dupa ce ai simtit cea mai mare fericire, cerul si-a trantit greutatea pe umerii tai! Serios, chiar inteleg! Dar ai ajuns prea departe ca sa arunci totul la gunoi pentru nenorocita aia de durere!! Asa ca ,tu, cea mai idioata si buna prietena a mea, nu vei renunta! Eu, personal , o sa ma asigur ca(,) castigi lupta asta! Vei incepe un nou capitol:FARA SUFERINTA!" Discursul ei mi-a inmuiat picioarele si nu pot sa cred cat de bine ma cunoaste. Am trecut prin destule momente groaznice in viata mea si ea a fost mereu acolo, dar niciodata nu a fost atat de serioasa si implicata.
"Multumesc! Habar nu ai cat iti sunt de recunoscatoare pentru tot ce faci!" Spun si o iau in brate, lacrimile strangandu-se in colturile ochilor mei. Sunt lacrimi de tristete sau de fericire? Ca in ultima perioada de timp, sunt confuza, dar prefer varianta a doua.
