Ne indreptam catre apartamentul lui April.De abia acum imi dau seama ca am fost pe acoperisul unui bloc cu ZECE etaje. Tare inteligenta sunt, nu e ca si cum nu as mai fii avut o sansa la viata daca eu chiar ma aruncam. E ironic cum acum cateva minute eram gata sa ma sinucid iar acum ma gandesc "sarcastic" la inteligenta mea.
April mi-a spus ca m-am drogat si apoi am incercat sa ma omor. Incep sa cred ca degeaba termini facultatea cu 9,70, tot nu esti mai intelept decat o musca, cel putin in cazul meu. Incerc sa evit gandul ca trebuie sa-i spun lui April adevarul, dar pur si simplu e prea greu. E ca si cum as minti-o,totusi, eu doar nu îi spun asta, nu e acelasi lucru. Nu?
Oh! Eu si logica asta! Parca avem o relatie de prieten-dusman. Poate ar trebui sa îi zic. Eu mi-as dori ca ea sa-mi spuna ceva de genul asta daca ar fii nevoie.
"April?"se intoarce catre mine."Am nevoie sa-mi promiti ceva."
"Sigur. Ce s-a intamplat?" Ok. Pare calma. Sper sa ramana asa.
"Eu am luat o decizie. E nevoie de asta. O fac pentru noi, pentru tine in special, nu imi place sa fiu o povara pentru tine." Vrea sa zica ceva -sunt sigura ca vrea sa spuna ca nu sunt o povara. E asa de buna cu mine-dar o intrerup rapid." Nu incerca sa negi! Stiu ca ma iubesti si ca m-ai ajuta toata viata, daca te-as ruga, fara sa astepti nimic in schimb.Insa eu stiu si ca, in realitate stau in drumul tau. Nu iti dai seama acum, dar cand o vei face va fii prea tarziu."
"Ok, la dracu'! Asta nu e adevarat! Sa nu indraznesti sa incerci iar sa faci 'chestia aia', pentru ca nu ai nici o sansa! O sa-ti angajez un body-guard ca sa ma asigur ca esti bine!" Se agita. E nervoasa. In ciuda cuvintelor ei sigur vrea sa ma stranga de gat. Yay.
"Nu! Nu mai fac asta vreodata! Doar asculta-ma, bine? Oricum totul e planificat, deci tu trebuie doar sa ma lasi."
"Ok, ascult." Cred ca anticipeaza ce o sa spun, fiindca pare ca s-a mai calmat. Dar nu cu mult.
"Am nevoie de un nou inceput. Majoritatea trecutului meu e distrus. Trebuie sa o iau de la capat. Tu m-ai vindecat in mare parte, dar ce a ramas de reparat imi revine mie. "Am ramas fara aer.
"Deci, te-ai hotarat sa...??" E nerabdatoare sa o ranesc.
"Ma mut. O sa stau in apartamentul meu."
"Auch! Asta m-a durut! De ce pleci? Te-ai saturat de mine, nu? Iarta- ma daca am facut ceva. Zi-mi ce si o sa repar!" Ochii ei de-abia uscati se umezesc iar.
"Ce? Nu, nu ai facut nimic! Pentru mine esti perfecta! Eu ..doar am nevoie sa stau singura. Sa o iau de la capat. Oameni noi, locuri noi, viata noua. Cand voi fii o ' noua eu' voi veni sa te ajut. Sa am grija de copiii tai cand esti plecata, dupa ce voi fii domnisoara de onoare la nunta ta. Exact cum ne doream in copilarie. Acum nu pot sa fac asta, tot ce pot sa fac acum e sa te ruinez si pe tine si eu nu am voie sa fac asta."
"Dar..."vocea ei se ofileste si lacrimile îi impanzesc obrajii.
"Doar da-mi drumul! Mai ajuta-ma o singura data si da-mi drumul! Te rog!"
"Bine! Ai dreptate. Trebuie sa te las sa pleci. "Rade usor." Oricum nu e ca si cum m-ai asculta daca nu te-as lasa." Imi ridica moralul cu una din glumitele ei la care nu te astepti in momente ca asta. Nu inteleg, cum e asa de puternica?
"Multumesc! Sa stii ca nu te voi uita! Ma voi intoarce cand voi fii pregatita, dar nu iti promit ca va fii curand."
"Nu uita: Sunt mereu aici pentru tine!" Ma imbratiseaza strans dupa care intra in baie si nu mai iese pentru doua ore. A avut o zi grea. Doar din cauza mea, de aceea ma asigur ca nu o sa mai fac asta.
