Dupa o luna
Viata aici e chinuitoare. Adica, da, am tot ce imi trebuie. Din punct de vedere material. Dar sufletesc? Acolo e gol. Gol. Gol. Atat de gol incat se aude ecoul batailor inimii. Am nevoie de ceva sa umple spatiul ala nenorocit. Fara April nu mai am nimic.
Poate daca ai inceta sa fii o ciudata depresiva ti-ai face niste prieteni,nu?
" Dragut comentariu, subconstientule!"mormai in timp ca tai legumele pentru salata. Da..in ultima vreme vorbesc doar cu..mine..
Cine e de vina?
Chiar nu stiu cand sa tac.
Maine o sa-mi fac prieteni. Adica oamenii de la serviciul meu par de treaba. Cat de greu sa fie?
_____________________________
"Hei! Ma asculti?"
"Ă, da, sigur ! "
"Despre ce vorbeam?"
"Ceva legat de soare. Sunt total de acord cu tine!"
"Da,ok. Ma prefac ca tu defapt m-ai ascultat si eu sunt idioata ,asa ca repet."
"Scuze, scuze. Doar...ma gandeam. Imi pare rau."
"Vezi? Despre asta vorbesc! Esti mereu prinsa in gandurile tale! Nu socializezi! In afara de mine, ce alti prieteni mai ai? "
"La ce te referi? Am multi prieteni."
"Siguuur.. Cand ai fost ultima data la o intalnire?"
"Pai.."
"Exact! Ai nevoie de cineva! Sa iubesti ceva, ca sa-ti dea un scop! Singuratatea iti face rau!"
"Dar te iubesc pe tine!"
"Nu la mine ma refer si stii asta! Gaseste ce iubesti si lasa-l sa te omoare! Nu poti sa sfarsesti in singuratate, ar fii prea deprimant!"
Soneria ma trezeste. Ce dracu' tocmai am visat? Am visat voci? Pe care nu le-am mai auzit niciodata? E clar, am nevoie de un psiholog.
Azi o sa plec mai devreme la munca.
Poate o sa invit pe cineva la pranz cu mine.
Afara e destul de frumos azi, deci o sa plec pe jos, n-am mult de mers. Lucrez ca bucatar sef la un restaurant din apropiere, am un program bun, imi place sa gatesc, am tot ce imi trebuie, proprietara restaurantului e o femeie draguta si intelegatoare, iar de salariu nu mai zic! Dupa ce imi platesc toate facturile, imi raman bani cam cat un salariu de chelner. Din nou, din punct de vedere material nici ca se putea mai bine! Dar cu interiorul ce ramane? M-am gandit ca poate ar fii benefic sa ma duc la un psiholog, dar asta inseamna ca inca un om mi-ar afla "povestea" si eu nu prea vreau asta. Totusi, cred ca merita sa incerc, nu?
Aproape ajung la restaurant cand o voce din spate se aude.
"Hei! Opreste-te!" Ma intorc confuza. Poate nu vorbea cu mine.
"In sfarsit te-ai oprit! Alerg dupa tine de o groaza de timp!" Imi spune un baiat roscat cand ajunge langa mine. Parca il cunosc de undeva?
"De ce?"
"Ti-a cazut asta! "Spune si imi intinde cheia de la apartament.
"Oh! Ă, multumesc! Merci mult! Daca nu erai tu, dormeam pe strada diseara! "Zambeste si imi intinde mana.
"Ed. Ma cheama Ed."
"Rosalie!"spun si îi imit gestul." Nu te supara dar, te cunosc de undeva?"
"Pai , defapt da! Esti sefa mea! Lucrez la restaurant! Adica..sunteti! Ma scuza-ti!"La naiba, ce idioata sunt! Cat de ciudat e sa te intalnesti cu un coleg si sa nu-l recunosti, doar pentru ca o luna intreaga parca te-ai chinuit sa nu vorbesti cu nimeni!
"Nu-i nimic! Nu imi vorbi cu dumneavoastra! Ma face sa ma simt batrana si am doar 24 de ani!"spun si rade." Vrei sa mergem impreuna?"
"Sigur! Haide!"
Dimineata a inceput bine. Poate chiar o sa-mi fac un prieten, Ed pare prietenos si dragut.
Intram in restaurantul gol. E normal, fiind 7:30 dimineata nimeni nu vine sa manance homar, sau mai stiu eu ce. Foarte rar cate un client care cere doar o cafea si o briosa pana la 11.
"Eu o sa plec. Trebuie sa scot marfa de la congelator si sa asez lucrurile in bucatarie. "Oh, deci el face asta! E talentat la chestia asta, toate lucrurile sunt mereu in ordine perfecta. Se pare ca n-am fost o sefa prea buna, din moment ce de abia aflu asta.
"Vin si eu sa te ajut. Cred ca ai observat ca nu am vorbit cu nimeni pana acum, si as vrea sa schimb asta."
"Da, la inceput mi s-a parut ciudat ca sefa mea doar sa ma salute cateodata, sa-mi spuna ce am de facut prin trei cuvinte si sa stea pur si simplu singura incontinuu, dar apoi mi-am dat seama ca ai propriile motive." Nici n-ai habar cate motive! "O sa te ajut sa te imprietenesti cu ei. Nu ca ma laud, dar sunt cunoscut ca 'cel amuzant' prin oras, deci ma plac aproape toti!"
"Ok, hai odata! Gata cu 'ne-laudatul'!"
"Bine. Dar pentru atitudinea asta n-o sa primesti un bonus din glumele mele pentru o saptamana!" E chiar amuzant. Duc mana in dreptul inimii si imi prefac fata ranita.
"O, haide! Dar cum voi supravietui?" " Scuze! Data viitoare gandeste-te de doua ori inainte sa ma iei peste picior!"imi imita gestul, punandu-si mana la inima"M- a durut!"
Isi abtine un ras, iar eu ma pastrez ferma.
"Da, dar eu pot sa te concediez intr-o singura zi!" Spun si rad cand vad ce fata face. Pare putin speriat, realizand ca e adevarat, dar stiind in acelasi timp ca nu as face asta.
"Bine, sefa! Primesti tot ce imi ceri!"
Oh, pai in primul rand scoate-ma din porcaria asta de bula care ma priveaza de fericire!
" Asa ziceam si eu. Hai odata! Avem destula treaba care nu se face singura!"spun si merg spre depozit.
____________________________
"Hei, Ed! " spun in timp ce ies din vestiar. A venit vremea sa plec.
"Hei, Rosalie!"cand mi-a pronuntat numele un fior mi-a trecut prin corp. Nu l-am auzit de mult timp din gura altcuiva. Suna ciudat.."Pleci?"
"Da...Tu ai terminat ce aveai de facut?"spun cu speranta ca poate vine cu mine. Nu am prea vorbit cu nimeni in ultima vreme si acum in sfarsit am pe cineva, deci e destul de oribil gandul ca trebuie sa ma intorc la singuratate, chiar si pentru o noapte.
"Nu. Plec in jur de 7 de obicei. Mai am cateva lucruri de facut. Ne vedem maine?"
"Da, sigur. Pa!"si asa incepe din nou viata mea intre cei patru peretii pustii.
In timp ce merg printre blocurile imense o idee imi intrerupe gandurile: O sa-mi gasesc un coleg de apartament! Apartamentul meu are doua camere destul de mari,fiecare cu baia ei, o sufragerie uriasa, bucataria e destul de spatioasa pentru doua persoane si e mobilat destul de modern. Probabil ca voi gasi pe cineva imediat, poate chiar Ed!
Domnisoara Rosalie Brooke, in sfarsit ai o idee buna! Nu s-a mai intamplat de muuuult timp!
