Singurătatea nu este un sentiment urât, este cel mai urât. Te afli blocat în cușca sufletului tău. Nu este nimeni acolo care să îți țină companie, să te asculte, să te consoleze, să îți vorbească. Ești numai tu cu gândurile tale. Gânduri, care, controlate de această singurătate, nu fac nimic altceva decât să te împingă într-un hău al eșecurilor.
Nu îți dai seama ce este real și ce este imaginar. Totul se învârte în jurul tău, iar tu, parcă stai și privești dintr-o bulă de sticlă. Nimic nu te atinge și nimic, dar nimic, nu te poate scoate din transa singurătății. Sufletul îți este înghețat și nici măcar soarele arzător, nu poate concura cu ghețarul ce a luat locul inimii tale.
Da, această singurătate poate fi un mod de a te regăsi, dar odată ce începi să te descoși, nu mai e cale de intoarcere. Orice greșeală o vezi ca pe un eșec, orice imperfecțiune se transformă în oroare. Nimic nu mai e la fel.
CITEȘTI
Avalanșă de gânduri
Short StoryProză scurtă. Sufletul e un univers propriu. O avalanșă de orice și de nimic. Gânduri, nesiguranțe, incertitudini, totul face parte din noi. Iar totul ne distruge încet, ne mănâncă de vii și ne cere să privim asta.
