De ce s-a stins lumina tocmai acum?
De ce mă înconjoară un infinit de negură?
De ce, când simt că ajung în vârf, mă lovește ceva atât de puternic încât mă prăbușesc mai jos decât am fost vreodată? Lumina zilei nu mă aduce cu un pas mai aproape de vârf.
Cad.
Și cad.
Și cad.
Fiecare zi îmi aduce aminte de acel moment crepuscular. Când am pierdut totul. Sunt ca o stafie. Nu trec prin viață. Viața trece prin mine.
CITEȘTI
Avalanșă de gânduri
Storie breviProză scurtă. Sufletul e un univers propriu. O avalanșă de orice și de nimic. Gânduri, nesiguranțe, incertitudini, totul face parte din noi. Iar totul ne distruge încet, ne mănâncă de vii și ne cere să privim asta.
