Nu o să te salut.
Nu o să te întreb ce faci.
Singurele două cuvinte pe care ți le voi adresa sunt "de" și "ce": de ce? De ce când ar trebui să rezolvi puzzle-ul sufletului meu, te uiți prin mine ca prin fereastra din camera ta? De ce îmi trimiți mesaje ca din senin, ca după aceea tot tu să mă abandonezi? De ce când îți aud vocea, ziua mea devine înzecit mai bună, iar când aud cuvintele lacrimi îmi curg șiroaie? De ce apari din neantul viselor mele, ca apoi să îmi arunci în față un alt motiv de a mă îndepărta?
Cum aș putea să gândesc ceva coerent despre tine, când tot ce faci este să îmi dăruiești semne de întrebare? Care este scopul în a te îndrăgi, dacă la sfârșitul zilei mă gândesc cum să te șterg din sufletul meu tot mai neajutorat? Cred că te văd pe stradă și, când privesc mai bine, îmi dau seama că e doar amintirea locurilor unde am fost împreună.
Îți urez în continuare o viață frumoasă, până când te gândești să o invadezi din nou pe a mea.
Toate cele bune,
Eu, cea care încearcă să te UITE.
CITEȘTI
Avalanșă de gânduri
Short StoryProză scurtă. Sufletul e un univers propriu. O avalanșă de orice și de nimic. Gânduri, nesiguranțe, incertitudini, totul face parte din noi. Iar totul ne distruge încet, ne mănâncă de vii și ne cere să privim asta.
