Peripețiile lu' Meku'

Capitolu' II: Cică vine Papa...

Meku' și Dumniezău erau pe punctu' de plecare - adică pe pragul ușii. Totu' bine, până la plecare. Dumniezău nu-și găsea cheila de la norișoru' lui zburător.
- Unde Dumniez...pardon. Unde le-am pus? Lasă, îl sun pe Papă, să vină după noi, zise relaxat Dumniezău.
Sosește Papa. Coboară dintr-un Porche auriu, cu numerele de înmatriculare B666PAP, și se-ndreaptă spre Dumniezău. Întinde mâna și zice relaxat:
- Ce faci, bro? Văd că ți-a mai crescut părul!
- Yo, Pap! Da, a plecat Sf. Bistoș din Rai în Iad, și n-are cine să mă mai tundă. Da' hai să nu mai stăm aici, că trăbă să-mi duc nou' secretar la birou. Meku', entuziasmat, zice.
- Săru'mâna, Domnu' Papă. V-am văzut la TVR 1, cum behăiați acolo în balconu' ăla mare.
- Urcă-n mașină, până nu-ți behăi eu 2 palme sfinte peste freză, zise Papa, indignat de limbaju' copilului.
- Amu' mă urc, numa' să nu mă bateți, că mă bate destul Dușc...pardon, tata!
Toți trei urcă în mașină. Papa se pune la volan, și pornesc. Pe fundal se auzea piesa "69 km/h" de la M.U.G Bafia. Era o călătorie destul de lungă, așa că trebuia să fie și-un playlist mișto acolo.
Ajunși în Parcarea Raiului, coboară din mașină și se îndreaptă spre Marea Intrare. Deodată, Meku' se oprește și strigă:
- Ioi, bă!
- Ce-i, copile? Ce-ai pățit? întreabă Dumniezău.
- Am uitat-o pă Cristinuța acasă! În acel moment, se aude un sunet din portbagaj.
- Îs aci', bă! Nu te speria, că amu' ies! Cristinuța - care era și contirsionistă de-aia - face ceva mișcări, de parcă ar avea Parkinson, și iese din portbagaj prin plafon. Și-atunci izbugnește Papa:
- Ioi, copilă! Bată-te Dumnie...pardon. Bată-te soarele! Mi-ai stricat Porche-u', fă!
- Stai chill', Păpucă. Există service și în Rai, din câte am auzit eu la TV.
- Bă', da' multe mai știți voi, copii. Lasă, nu-i nimic. Mai am încă 3 ca și asta.
- Atunci de ce te-ai mai crizat așa? Dacă mai ai....argh, dă-i pace!
După ciondăneală, și după ce s-au despărțit de Papă, au ajuns în fața Porții. Era un gardian la acea poartă. Mai bine zis, o gardiană - gardianu' era tranvestit. Îl chema Rebecca.
- Bună ziua, oameni buni! Cu ce vă pot ajuta? întrabă ciudatul gardian.
- Mi-am adus un secretar nou, Rebecco. Lasă-ne înauntru.
- Dar această fetiță cine este?
- Îi sora lui. Viitoarea vice-secretară.
- Bine, treceți. Și, băiete, ești frumușel! Spuse dubios Rebecca.
- Mulțam, tanti! zise Meku' care nu-și dăduse seama care era treaba cu Rebecca.
După ce trecuseră de poartă, după vreo 10 metri, Cristinuța îl întreabă pe Dumniezău:
- Auziți, Domnu. Da'...toți de-aici îs așa de ciudați ca Rebecca? Adică toți îs homo-transo-hepto-penta-sexuali de-ăia?
- Nu. El e mai special, săracul. Pardon, ea...Ea e mai specială, din păcate.
- Pfiu! răsulfă ușurată Cristinuța. Pentru scurt timp am crezut că o să ne violeze!
- Stați liniștiți. E inofensivă. Are centură de castietate, și e și castrată. Oh, uitați, deja am ajuns la biroul lui Meku'...