Peripețiile lu' Meku'

Prefață de-aia...

Într-o lume în care dependența de internet nu mai este o noutate, și în care un iPhone este mai scump decât o garsonieră făra baie, îsi ducea traiul un băiat: Meku'.
Meku' era întruchiparea unui băiat ideal al acelor vremuri: muncea din greu...să-și repare telecomada de la TV; învăța foarte bine...să navigheze pe internet, și era un băiat ascultător. Dacă-i ziceai să petreacă 17 ore la calculator, nu se mișca de-acol'. Era băiatul perfect. Înalt, șaten deschis, ochi căprui spre negru...tot ce vrei! Îi plăcea mult să stea pe Shinobi-Fansub ăla. Părinții lui erau și ei dependenți de acel site.
Mama lui, Teofilia, era bucătăreasă la spitalul de nebuni. S-a integrat bine acolo, având în vedere faptul că și ei îi lipseau câteva piese din puzzle-ul ăla numit "creier". Meku' și măsa nu erau foarte atașați. Mai bine zis, erau chiar distanțați unul de celălalt. Vorbesc serios...Spitalul era la 70 km distanță de casă, iar măică-sa era "cazată" acolo. Dar spre deosebire de restul femeilor, ea avea ceva special...și anume barbă! Avea o barbă lungă, zici că era ceva verișoară de gradul 69 cu Gandalf ăla.
Tatăl lui Meku', Marius zis "Dușcă", era doar cu 14 ani mai mare ca fiul său - că cică " Vreau să-mi întemeiez o familie cât mai repede. " - și era un bețiv cu diplomă. Era campion pe sate la concursuri de genu' " La câte pahare îți faci praf ficatu'? ". Mai era și un raper înrăit. Îi asculta pe toți: M.U.G Bafia, Rapaziții, pe Skype ăla și pe mulți alții. Avea o colecție de-aia mare de căști: de la Șpiț by Dr. Jder la Kim Jong-SONY. Îi plăcea muzica mai mult ca băutura ( da, știu, greu de crezut, nu? ). Numa că no, de la atâta beută începi să nu mai funcționezi cum trăbă, și normal că nu se mai aude muzica în căști, nici cu volumu' la maxim.
Da' stați numa' să vedeți, că Meku' avea și o soră. Cristinuța o chema pe fată. Îi era tare dragă. Atâta numa' că nu știa să facă de mâncare, că de știa și asta, nu mai conta că erau frate și soră....direct nuntă!
Meku' trăia și cu prietenă-sa în casă. O chema Mara pe duduie. Subțirică, 1.60, blondă, tot ce trebe. Știa să facă tocăniță, sarmale, și multe alte mâncăruri bune. Era desteaptă fătuca. Avea și un frățior, da' nici ea nu știe cum îl cheamă.
Cum spuneam, trăiau toți într-o casă. Mare, 164 m pătrați, beciu' cât casa - serios, era la fel de mare ca și casa -, 50 de sticle de vinuț și 2 damingene de țuică pentru tăticu...o casă cu detoate! Avea și animale. Doi motani, Putin și Iștenem, și-un câine, Miloș. Tare drag îi era Miloș lu' Meku'. Se jucau mai mereu pe-afară, în timpu' furtunii. În acel moment și-a dat seama că Miloș e ceva super-javră. L-o trăznit de vreo 2 ori, da' n-o murit.
Deci, în mare parte, au o viață destul de bună.