*prolog*

543 51 2
                                    

Mă oprisem și mângâiam un câine drăguț de pe stradă. El mă putea vedea și se juca cu mine. Am auzit amândoi însă o bufnitură iar el a luat-o speriat la fugă.

Când m-am întors să văd, am privit ceva oribil dar nou pentru mine.

Un accident de mașină.

Nimic anormal în asta. Din păcate se întâmplă des astfel de nenorociri. Dar ca nefericit martor nu poți vedea chiar ceea ce am vazut eu.

Priveam printre flăcările roșiatice și fumul gros, cum niște oameni care arătau acum ca mine își părăseau trupurile carbonizate.

Era oribil orice ai fi privit de acolo. Ceea ce putea vedea oricine sau ceea ce vedeam eu. Ambele erau groaznice.

Acei oameni...foști oameni, priveau mirați în jur. Dezorientați, singuri, nu știau ce trebuiau să facă sau unde să se ducă. Stăteau în loc și mă priveau parcă cerându-mi ajutor sau încercând să afle dacă sunt ca ei sau ei ca mine.

M-au făcut să mă gândesc la cum am fost eu.

Eu nu am fost dezorientat nici o clipă.

Eu știam că am să mor.

Eu știam că vreau să mor.

Așa că imediat am început să mă plimb.

Nu știam unde vreau să mă duc.

Știam doar că vreau să mă duc undeva.

Și m-am dus. Am început să mă plimb. Și așa a început totul.

_______________________________________________________________

Astăzi ar fi fost ziua lui Kurt deci se pare că e cea mai potrivită zi pentru a posta cartea, yay.

Nu știu exact cand am să postez primul capitol...mdar mă rog.

Sper să vă placă. :)

Dead ☯ kurt c.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum