Am inchis usor usa camerei mele, asezandu-ma pe marginea patului.
Am stat aproape 4 ore cu Hinata, discutand intre noi, reusind sa-mi alung pentru putin timp durerea din suflet.
Dar acum, singura, in camera mea intunecoasa, amintirile ma napadesc din nou.
Chiar nu pot uita? Chiar nu pot redeveni la fel?
Nu...raspunsul era acelasi mereu.
In minte imi venira cuvintele scrise pe oglinda aburita. Cand m-am dus sa vad daca se mai afla acolo, disparusera.
"Te rog nu mai plange"
Ce puteau sa insemne? Cum au ajuns scrise pe oglinda mea? Cine le-a scris? Erau doar rodul imaginatiei mele?
Nu gaseam raspunsuri la toate aceste intrebari...
Totusi, am luat un caiet frumos, asemanator unui jurnal, cu marginile acoperite de modele aurite, deschizandu-l, si scriind cu un pix cuvintele "Te rog nu mai plange".
Am reflectat asupra acestor cuvinte misterioase timp de 10 minute, pana cand o busitura se auzi de la parter.
Am coborat repede treptele, vazandu-i pe toti in sufragerie.
In mijlocul "cercului" care se formase, erau Konan si Pain.
Konan avea mana ridicata in aer, iar obrazul lui Nagato era de un rosu aprins.
-Cum ai putut face asta? a tipat Konan, lacrimile facandu-si loc in ochii ei.
Pain se uita vinovat in jos, tinandu-si mana pe falca rosie.
-Cum ai putut face asta? continua albastrica, voind sa se repeada spre Pain, dar Hidan o trase spre el, tinand-o in loc.
-Ce s-a intamplat? l-am intrebat soptind, pe Sasori.
-Pain a inceput din nou sa se ocupe de mafie...rosti mecanic roscatul, eu incremenind.
Mafia... Din cauza mafiei, el a murit...
-NU! am tipat. Spune-mi ca nu e adevarat! Spune-mi!
Incepusem sa plang si sa tremur, exact ca Konan.
-Nu aveti cum sa intelegeti! Nu e treaba voastra! se rasti Pain la noi, iesind apoi din casa,furios.
Konan se prabusi pe canapea, ingropandu-si fata in palme.
-Konan, linisteste-te! ii spuse Hidan, mangaind-o pe spate.
-H-Hidan, e-e grav... Mai d-devreme l-am a-auzit vorbind de M-Madara, la telefon...incerca fata sa explice, eu facandu-ma alba la fata.
Madara?
Demonul acela cu chip de om care mi-a distrus viata? Jigodia aceea care ar trebui torturata si omorata in chinuri crunte?
Inima a inceput sa-mi bata puternic, incepand sa respir tot mai rapid.
-Sakura? Sakura! Repede! Are un atac de panica! se auzi vocea puternica a lui Deidara.
Inima imi batea, gata sa-mi sara din piept, respiratia fiindu-mi tot mai rapida, impiedicand oxigenul sa patrunda cum trebuie in plamanii mei.
Tot ce mi-am mai putut aduce aminte, au fost strigatele celor din incapere, si o pereche de brate puternice, care m-au ferit de caderea dureroasa, si ftumoasa fata a unui baiat brunet. Apoi intuneric.
***
Am deschis treptat ochii, fiindu-mi destul de greu, deoarece pleoapele erau gata sa cada din nou intr-un somn adanc, dar m-am frecat la ochi cu mainile si am privit in jur, atunci cand privirea nu mai era asa incetosata.
