2. Bun Venit!

170 9 0
                                        

Ma trezesc la ora 5:00 dimineața și ies pe balcon sa îmi beau cafeaua și sa fumez o țigare.

Ma trezesc la ora 5:00 dimineața și ies pe balcon sa îmi beau cafeaua și sa fumez o țigare

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Fără acestea nu o sa pot sa rezist toată ziua. Ce gluma, mi-aș dori eu sa ma afecteze într-un fel. În fine în 29 de minute am fost gata, iar la 5:30 am fost la aeroport urmând sa iau zborul spre Japonia la 6:00. După ore lungi de zbor am simțit ca intepenesc. Cobor în aeroport și ma uit dezorientata în jur. (Ce naiba?) ma gândesc. Tot felul de oameni ciudați cu diferite... Quirq-uri după cum îmi spusese unchiul și varul meu mișunau pestetot prin aeroport ca niște musculițe fără creier. Ma pierd puțin dezorientata prin mulțime pana când reușesc sa sa ajung la ieșire unde îl recunosc pe unchiul ținându-l pe varul meu pe umeri încercând sa ma găsească prin mulțime. Ridic mana și încep sa o flutur ca o nebuna pe acolo sperând sa ma vad și asa a și fost. Se apropie de mine în viteza și ma strâng în brate atât de tare în cât pot sa jur ca mi-au trosnit fiecare os din corp.

--Verișoaraaaaaaaaaa.

--Bună și ție Mydoria! zic într-un  ton jucăuși apărând-mi un zâmbet pe fata.

--Nu îmi vine sa cred cât de mare și frumoasa ai crescut. Spune unchiul cu lacrimi în ochi.

--Ce eroi sunteți voi dacă plângeți în continuu? Zic în gluma și după ne facem drum spre casa. Adic casa lui Deku. Nu am unde sa stau momentan asa ca m-a invitat la el acasă.

--Vai! Dar tu nu ai mai crescut de loc? Îl întreb eu?

--Hei nu mai râde! Și când eram mici făceai glume pe seama înălțimii mele! Își încrucișează mâinile la piept și pune botu.

Începem sa radem și într-un final am ajuns acasă. Deku de oferă sa îmi ducă bagajele, iar eu îi dau voie fiindu-mi prea lene ca să le duc singura. Urcând scările el se dezechilibrează și îl prin de guler înainte sa se faca clătită pe scări cu tot cu bagajele mele.

--Nu îmi spune ca trebuie sa fac asta mereu! Zic daja plictisita

--Scuze! Promit ca o sa fiu mai atent data viitoare!

--Baka, asa și sper!

Când am ajuns mama lui m-a luat imediat în brate. Îmi lipsise îmbrățișarea ei îmi lipsise fiecare ființă de aici, chiar și orașul care s-a schimbat foarte mult. După cina pe care o luasem împreună și distrându-ne se făcuse deja 12 seara asa ca m-am pus la culcare pentru ca mâine va fi o zi grea.

Aizawa SenseiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum