Capitolul 7.

48 5 0
                                    

Petrecerea a fost tare. S a terminat repede. Am reușit sa ma cunosc mai bine cu toți prietenii Evelinei . Sunt cele mai tari persoane pe care le am cunoscut :)

E duminica dimineața . Ma dau jos din pat si ma bag la un dus fierbinte ,relaxandu ma . Ies și îmi iau caraghioșii mei papuci cu iepurași si cobor jos pentru micul dejun.

Mama si tata inca nu s au trezit .. Acum trebuie sa mi l pregătesc singură .. Firar. Urăsc sa fac asta. Îmi pun sortul mamei care este destul de mare pentru mine si imi iau ingredientele mele pentru a face delicioasa omleta a la familia Smith.

Desigur nu le am in bucătărie iar când coboară mama începe a chicotii.

-Ce faci aici? Ma întreabă mama răzând .

-Fac ce tu trebuia sa faci ! Ii zic eu si mai amuzata :))

-Lăsa ma pe mine .

Mama începe si curata toate ouăle sparte de peste tot de prin bucătărie și alte chestii lasate de izbeliște de către mine.

Îmi mănânc micul dejun si ma gândesc sa o sun pe Eveline .

Seara trecută am planificat sa mergem azi la casa aceea . Nu am de gând sa le zic părinților , mai ales fiindcă mi au spus in mod clar sa nu ma apropii de acel loc .

-Hei Eveline!

-Bună Alice ! Ești pregătită pentru azi ?

-Sincera sa fiu nu..

-O sa ne distram :) Spune Evelinee pe un ton încurajator .

-Si eu sper...

Închid telefonul iar mama intra in camera mea cu o veste

-Mâine nu vei face școală :) iupiii. Este ziua scolii si cel mai bun mod de a sărbătorii este sa fie inchisa pentru o zi. Stiu ciudat .

- Mama! E o veste perfecta!

Iese din camera si ma lasa sa ma bucur . E perfect !

Ziua a trecut cu Alice facandu si temele si stand pe calculator .

Era seara iar eu si ceilalți aveam sa mergem in acel loc . Îmi iau niste haine mai groase si mergem in locul unde aveam sa ne întâlnim spunandu i mamei ca este ziua lui Alex .

-Sunteți pregătiți sper,nu i așa? Striga Eveline la noi.

Ca răspuns primește un 'da' spus in cor de către noi toți ..

Era ora 23:00 . Trebuia sa ajungem acolo in cam maxim 5 minute . Inima începea sa mi bata..știam ca nu este o idee buna..oricât de mult simt ca trebuie sa ma duc acolo .. O parte din mine spune sa nu..

Băieții si fetele făceau glume pe seama acelei case,cred ca si ei erau speriați de moarte si singurul lucru pe care il puteau face era sa rada ca sa si ascundă toți frica ce li se citea pe fata de la o posta oricât de mult încercau ei sa ascunda asta ...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 26, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

A strange lifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum