Kim Seo

~Pustoaico~

M-am trezit de dimineata la ora 8:09. M-am îndreptat în spre baie să imi faca rutina. Apoi m-am întors în camera mea și m-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de trening gri și largi, și un hanorac larg și negru. Parul l-am lăsat pe spate. Si am coborât jos la bucătărie pentru a-mi lua un iaurt. In spre mirarea mea, eram singura acasa.

- Alo?
- Unde sunteti?
- La tribunal. Depunem actele de divorț.
- Nu va credeam in stare. *spun asta ranjind*.
- Uite ca am făcut-o și pe asta. Nu ne aștepta, nu se stie cand venim. Ti-am lăsat niste bani pe masa din bucătărie.
- I-am văzut. Cred ca ma voi duce in parc mai tarziu.
- Cum vrei tu, cheile sunt in curierul de lângă ușa de la intrare.
- Ok. Ne vedem acasa.

Mi-am mâncat iaurtul in timp ce ma uitam la stiri.

-" O bandă de traficanți de droguri au vândut peste 10 kg de prafuri ilegale. Din pacate aceștia nu au fost prinși încă.  Din cate s-au aflat, aceștia sunt in numar de 7."
- Tșh, nu mai prosti și la tv. *si am stins tv ul*

M-am îndreptat în spre usa și am iesit pe ea închizând-o și am pornit înspre  parc. M-am oprit la o cofetărie pentru a-mi lua o prăjitură padurea neagră. Este preferata mea.

- O prăjitură padurea neagră va rog.
- Imediat.
- Multumesc. * Ma întorc si-*
- Yaa, ai grija pe unde mergi, pustoaico.

Mda. M-am izbit de cineva. Era un bărbat de vreo 20-25 de ani. Înalt și bine făcut. Brunet care era îmbrăcat cu o cămașă neagră care avea un nastere desfăcut, și o pereche de blugi negri.

- In primul rand, tu să te uiți pe unde mergi. Si in al doilea rand, nu-mi spune tu mie "pustoaica".
- De parca ti-as putea spune altfel la cei 15 ani ai tai. *spune asta cu un zâmbet lingusitor pe buze*
- Yaa, n-am 15 ani. Am 17.
- Mare diferenta. Tot pustoaica esti. Si esti cam buna pentru vârsta ta. *Spune asta cu o privire perversa*.
- Perversule! *Si am început să îi dau palme*.
- Am spus asta cu voce tare? As minți daca as spune ca imi pare rau, sau ca nu e adevarat.
- Hai Pa! Pervers nenorocit! *Si am plecat*.
- Sper sa ne m-ai vedem! *Tipa acesta in spatele meu*.

Doamne, doar dubiosi pe aici. Insfarsit am ajuns in parc. M-am plimbat cam o jumătate de oră și fix cand am vrut să merg in spre ieșirea din parc l-am văzut din nou pe acel tip dubios. Am incercat sa trec pe lângă el fără să mă observe. Dar din păcate a facut-o.

- O, tu din nou. Hm, nu ti-am retinut numele.
- Asta pentru ca nu ti l-am spus *și-mi dau ochi peste cap.
- Si nu vrei sa mi-l spui?
-Nup. Pa! Sper sa nu te mai văd în viata mea.
- Nu stii ce-ți rezerva viitorul draga.*Mi-am dat ochi peste cap și am plecat. *

- Alo?
- Hei scumpo, ce faci? Unde esti?
- Sunt pe drum, ma îndrept in spre casă.
- Ok, noi am ajuns acum acasa. Grabeste-te, trebuie să discutăm.
- Bine mama.

Oh nu, oare a aflat de treiul de la chimie? Vai de mine. Ce ma fac acum?

- Am ajuns! Strig eu cand intru pe usa.
-Vino aici. Se aude vocea mamei mele din bucătărie.
- Ce vroiai să discutăm?
- Păi, ne mutăm draga.
- Stai ce? Unde? De ce? Cand?
- Ne mutam mai aproape de liceul tau și de spital( mama este asistenta la un spital din Seul). Si deoarece divorțez de tatăl tău. Doar nu vrei sa stam in casa asta lângă el pentru tot de-auna. Si v-om pleca maine dimineata. Apucate de împachetat.
- Ah, credeam ca ne mutăm în altă tara ca in cărțile alea de pe wattpad penibile. Ma duc sa împachetez.

Am urcat in camera mea și m-am apucat de împachetat. Am luat tot ce era mai important. Haine, poze, încărcător, feon de par, laptop și placa de par. Sincer, as fi vrut să las aici cărțile și ghiozdanul, dar imi trebuiesc pana la urma, nu? Mda. Sunt asa epuizată. Noroc ca maine nu facem ore pentru ca este ziua profesorilor și avem zi liberă. Am luat telefonul și am intrat pe instagram să vad ce mai e nou. Am observat ca aveam o cerere de urmărire( Da, am contul pe privat). Era o cerere de la un băiat. Hm, mi-se părea cunoscut, dar nu stiam de unde să-l iau. I-am acceptat cererea, după care am mai dat scroll pe acolo. Nici n-am observat ca au trecut 2 ore de cand nu fac nimic decât stau pe instagram. Am iesit de pe el și am intrat pe viki pentru a căuta o dramă pentru a ma uita. Am observat ca k-drama "W" a fost băgata pe viki. Am mai auzit de ea de la prietena mea și am spus s o încep. Era trecut de miezul nopții iar eu eram pe la episodul 8. 8 ore de vizionat o dramă. Un nou record de al meu. Am lăsat telefonul și m-am băgat la somn. M-am trezit la ora 6:00 din cauza alarmei.

- Tșh, am uitat sa o aman. Blestemat fii tu cel care ai creat alarma de dimineata! Chiar dacă s-ar putea să fi mort... Nu contează! Mort, nemort, tot blestemat fii! Dacă m-am trezit nu mai pot dormi acum... M-am ridicat din pat și m-am dus la baie pentru a-mi face rutina de dimineata, apoi m-am îndreptat în camera mea pentru a ma schimba de pijama. M-am îmbrăcat asemănător cu hainele de ieri și am coborât jos. In living era tata pe canapea, dormea. Nu l-am deranjat și am continuat să merg până la bucătărie de unde mi-am luat un pachet de biscuiți și un mar. Le-am mâncat și m-am hotarat sa merg la alergat. N-am mai facut-o de mult, iar conditia mea fizica este cam proasta. I-am scris mamei un mesaj pe telefon in caz ca nu ma întorc pana se trezeste ea. M-am dus și m-am schimbat cu un tricou alb și o pereche de colanti negri. După care am plecat în spre parc. La intrarea în parc l-am văzut iar pe acel tip de ieri. Ce am făcut să merit asta? Parca ar fi știut că voi fi aici.

- Hei pustoaico! Ce mai faci?
- Aish, ti-am spus să nu-mi mai spui asa! Ce cauti aici?
- Am iesit la alergat, iar după tinuta ta cred ca si tu. Am dreptate?
- Da, ai. Pa.
- Stai putin. Hai sa alergam împreună. Sa stii ca nu accept un refuz.
- Ba vei accepta. Eu plec.
- Stai pe loc *Si ma apuca de umăr cand dau să plec*. Am spus deja ca nu accept un refuz. Hai.

Si am plecat impreuna la alergat. Era o liniște de mort in jurul nostru, mai puțin gafaitul meu.

- Se pare ca nu prea stai bine cu mișcarea pustoaico.
- N-am m-ai iesit de mult la alergat. Deci se explică.
- Si, cum te cheamă?
- Kim Seo, pe tine? Jungkook.
- Deci tu mi-ai dat aseară follow și nu te-am recunoscut din poze.
- Asa se pare.
- Dar de unde ai stiut sa ma găsesti?
- Păi...