One reason why I love him. ~ H.S

Capitolul 4

" Sofia, trebuie să vii urgent acasă! J "

Mesajul ăsta îmi stă în gând încă din când am plecat de la micul dejun cu Harry. Încă nu pot să cred că am făcu-o. Am luat micul dejun cu el, am vorbit cu el cât am putut de deschis. Poate că nu trebuia să mă deschid atât de mult în faţa lui, nimănui nu-i pasă cu adevărat de o persoană, doar află anumite informaţii ca mai apoi să folosească împotriva ta. Poate nu ar trebui să am încredere în el. Îmi aduc aminte ce-mi spunea mama când eram mica, că atunci când unei persoane îi va păsa de o alta persoană încearcă să fie lângă ea cât se poate. El va putea să facă asta? Îmi va fii aproape? Ce tot vorbesc îl cunosc la naiba doar de trei zile şi poate abia azi am vorbit. Iau un taxi din josul străzi şi îi spun soferului adresa blocului. Sper să nu fie nimic grav, ca ultima dată. Ultima dată când Jenny a fost aşa de serioasă , a fost când a trebuit să ne mutăm aici..

-Jenny , am ajuns acasă! spun intrând pe uşă , trândind-o puternic. Jenny! mai ţip odată, îndreptându-mă spre camera lui Jenny. Intru fară să bat la uşă şi o gasesc pe matuşa mea stând în genunchi şi plângând. Am cazut in genunchi in dreptul ei , îmbrăţişând-o puternic.

-Jenn, ce s-a întamplat? mă uit la ea, dar avea privirea indreptata spre podea. Îi ridic prvirea, dar se smuceşte şi îşi baga faţa în pieptul meu plângând mai puternic.

-Am pierdut..spune ea încându-se cu propriile lacrimi.

-Jenn, ce naiba? Ce ai pierdut?

-Am pierdut..a-mm pierdut aparatamentul, Sofia. Ne-au lăsat pe drumuri. răspunde robotic.

-Ce? strig înspâimântată. Doamne, nu! Nu se poate întâmpla asta din nou! Jenny, linişteşte-te în primul rând şi acum spune-mi cum s-a întâmplat ?

-A..ad,administratorul a venit acum ceva timp la noi şi mi-a spus că nu am plătit chiria de 4 luni, dar Sof, îţi jur că nu e adevărat , i-am plătit până la ultimul bănuţ . Dar acum ca un fapt divin, nu pot găsi chitanţele, am cautat în tot apartamentul şi nu le pot găsi. spune, iar eu îmi îndrept privirea spre lucrurile răvăşite pe care abia acum le observ. Toate lucrurile din dulpul ei, erau scoase, toate sertarele erau aruncate , covorul era aruncat înmtr-un colţ al camerei, absolut tot era răvăşit.

-El ce a spus în privinţa asta? întreb încă şocată că noi tocmai nu avem casă.

- Că nu îl interesează, că până mâine să eliberăm apartamenul pentru a-l da în închiriere altcuiva. Pentru că nu am semnat pe foaia aia de condică lună de lună, asta nu înseamnă că nu am plătit chiria. Moş nenorocit! ţipă ea. Sofia, îmi pare rău că nu te-am protejat şi nu sunt în stare să am grijă de tine, am ajuns în stradă fără nimic, nu mai avem absolut nimic.Nu aveam nimic, iar acum nici casă..

-Jenn, stai linişită o vom rezolva noi, ok? O să îl rog pe Fran sau pe Kylie dacă ne pot primi până ne putem înhiria alt apartament. O să văd ce pot face. Nu mai plânge! o rog, deşi eu încercam cu toate puterile să nu încep şi eu. Doamne, ce viaţă pot avea! Mereu a fost crudă cu mine şi acum îmi dă lovitură peste lovitură. Scot telefonul din geantă şi o telefonez pe Kylie. Ahh, nu, am uitat a plecat în Georgia la bunica ei! Anulez repede apelul şi îl sun pe Fran.

-Care-i treaba, micuţo?

-Rau! E ceva foarte serios, Fran. Tocmai ce am rămas fără casă, administratorul ne-a dat afară sub pretextul că nu am plătit chiria pe 4 luni, iar până mâine trebuie să plecăm din apartament.

-Ce? ţipă Fran. Idiot troglodit! Cum a putut să facă asa, ştiu că Jenn e puţin aiurită dar nu ar uita niciodată să plătească chiria. Javra, a făcut-o intenţionat! Am văzut cum se uită la tine, boşorogul! Ce i-aş trage două în nasul ăla mare. Ce veţi face?