Capitolul 8

133 9 3
                                    

Muzica ploii se aude ușor, cuprinzându-mă, dându-mi fiori plăcuți. Mă mângâie lin și intru in vraja ei ce mă face să uit de toți și de toate.Mă simt protejată! Simt cum încet îmi cuprinde corpul cald. Picăturile îmi străpung pielea ca o ploaie de ace. Mă sperii de acest sentiment și încerc să fug. Dar nu pot, picioarele nu imi reacționează și rămân blocată.. este prea plăcut. Durerea nu mă lasă! Am inceput să merg încet prin dansul polii până am ajuns la parcul de langă o grădiniță. M-am oprit brusc, tremurând . După ce am închis ochii, am zâmbit subtil ploii . Am deschis ochii și m-am îndreptat spre podul ce-l treceai pentru a ajunge la bancile din lemn. M-am urcat pe pod și m-am așezat în fund pe puntea acestuia de lemn, susținându-mă de un stalp , iar picioarele mele curgeau peste surprafața podului .. Îmi place mult aici. Mă simt în siguranță! Ploaia îmi cântă și se revarsă pe alocuri, prin crăpături scurgându-se lin în rau și pe punte , ajungându-mi la picioarele pe care mi le udă, umezindu-mi pantalonul și șosetele. Mi-au înghețat picioarele și mâinile, aici, în mine, pe podul meu ascuns, în întuneric, în râul ăsta ce-mi adăposește lacrimile amare. Era atât de liniște.Toată atmosfera asta îmi aduc aminte vorbele mamei..


FLASHBACK

-Scumpo , nu mai stai în ploaie. Ai să răcești! spune mama pe un ton grijuliu.


-Nu, mami! Ploaia e prietena mea, nu o sa mă rănescă. răspund încrutându-mă.


-Sofi, hai în casă!


-Mami, de ce plânge cerul? o întreurp , întinzându-mă pe iarba udă, închizându-mi ochii ca apa să nu îmi intre in ochi.


Mama vine lânga mine si se asează în aceași pozitie ca a mea, închizand ochii.


-Știi bine că cerul are patru anotimpuri , dar știai ca la fiecare anotimp cerul are câte o stare diferită?Ei bine, scumpo, ai observat cerul verii? E de un albastru atât de clar, împărțit în bucăți de alb, iar chipul lui este mereu luminat. Dar cerul primăverii? El parcă reflectă fragilitatea florilor de cireș care învață să-și deschisă sufletul în fața oamenilor.Cerul toamnei e oglinda emoțiilor umane cu ploi, furtuni, soare, foarte multe culori. Iar cerul iernii e o joacă a îngerilor cu aripi calde. Iarna e singurul anotimp în care norii ne trimit bucărți din aripile lor albe..


-Dar,e toamnă. Înseamnă că cerul e trist,mami?


-Iubito, cum e cerul așa sunt si oamenii. Daca un om e trist, înseamna că înainte a fost fericit, așa și cerul. A fost fericit, dar acum e trist. Există momente în viața când nu o să fii mereu fericită și vei avea parte de anumte greutăți pe care viața ți le va pune. Dar tu, scumpa mea, trebuie să fii puternică și să ții capul ridicat. Nimeni și nimic nu trebuie să te doboare.


-Te iubesc așa mult, mami! spun întinzându-mă să o strâng în brațe.


-Și eu, iubito! Și eu. răspunde , mângâindu-mă pe cap.

END FLASHBACK


Uite mami, vezi? Până acum nu m-a doborat nimic, am fost puternică, dar nu mai am putere..am nevoie de tine! Am nevoie de îmbrățișarea ta, am nevoie de căldură din privirea ta ce reușea de fiecare data sa ma ridice, am nevoie de iubirea ta, am nevoie de sfaturile și de sprijinul tău. Mami , îmi e dor de tine!

One reason why I love him. ~ H.SUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum