Poveste de vară

Capitolul 7

Inainte de a incepe capitolul, vă anunțăm că acesta e mai siropos puțin...doar puțin. Ne-am gândit ca ar fi bine sa punem si niste faze de genul ăsta. Enjoy it! ✌

După această "minunată" despărțire, Noemie s-a gândit să se liniștească într-un fel, așa că s-a dus pe terasă pentru a privi stelele. Acolo era un leagăn în care s-a așezat, făcând-o să se simtă mai confortabil. A stat așa vreo 10 minute, dar la un moment dat, a vrut să se ridice, însă cineva i-a întrerupt plecarea:

To: Hey, pot să stau?

No: Ăăă, da...dacă vrei....

To: Eu aș vrea cu cea mai mare plăcere, numai să nu te deranjez...

No: Tu? :))) tu nu mă deranjezi :)))

To: Serios?

No: Ăăă, da...adică...nu sunt genul de persoană care să se simtă inconfortabil în prezența cuiva...

To: Aaa...am înțeles...

Mă veți întreba...sau nu mă veți întreba, dar eu tot vă spun cum vedeam eu toată asta...răspunsul e simplu-stăteam după ușă cu Andrew urmărind fiecare mișcare a lor...sa nu mai spun cã mai aveam puțin și ne băteam pentru că nu aveam loc...

Da: Nu văăădd...

An: Ai răbdare, mă uit eu si dupa aceea iti spun si tie, bine?

Da:....nu! Vreau să văăăddd...

An:(zâmbește) parcă ești un copil mic, bine, hai în fața mea...

Bineînțeles că m-am simtit asa de bine, mai ales ca acum, noi fetele avem dovada ca femeile fac legea! Glumesc, băieți, sunteti minunati. In fine, m-am asezat in fata lui, el ținându-și mâinile în jurul mâinilor mele.

An: Acum vezi?

Da: Daaa, culoarea ușii, nu ajung la geam...

În momentul ăla Andrew m-a luat în brațe în poziția aia de mireasă.

An: Acum vezi, pitico?

Da: Stai....stai...stai...GATA!!

To: Ce s-a auzit?

Andrew se lăsă in jos tinandu-ma in continuare in brațe...

An: Mai încet, te vor auzi...

Da: Si daca ma aud, ce?

An: Nu se va mai intampla nimic intre ei...

Da: Pai si ce ar trebui sa se intample? :))

An:...pe bune? Sunt singuri...Tony+Noemie...Noemie+Tony...

Da: Aaaaaa, am inteles...

An: A dat Dumnezeu...

Da: Stii ce observ eu? Chiar par foarte proasta pe lângă tine :)))

An:(mă pupă pe obraz) nu ești...

Dar ignorând scena dintre noi și întorcându-ne la Tony si Noemie:

To: Si...esti bine?

No: Sa spunem....oarecum da...

To: Chiar imi pare rau pentru tine si Carter.

No: Nu trebuie...și-o merită...

To: Dar înainte era opusul a ceea ce e acum...crede-mă...chiar era un băiat timid,ii era rusine si de umbra lui :)))

No: Te cred  :))) si Oliver mi-a spus asta, dar ce anume l-a schimbat?

To: Sincer...chiar nu stiu, dar nu te supara ca te intreb...tie iti place de el?