Poveste de vară

Capitolul 13

***Dimineata***

Ca toate actiunile noastre, si aceasta incepe tot de dimineata. Deci, era o dimineata insorita. De aceasta data eu si Noemie ne-am trezit mai devreme...la ora 10. Bineinteles ca nu ne-am trezit de bunavoie, ci ne-au trezit Ailly si Amanda pentru ca se pregateau sa plece...da, stim, au stat prea putin, dar au promis ca vor ma veni. In fine, ne-am trezit si ne-am dus la masa toate patru impreuna cu Arthur si Oliver. Ma uitam insistent la Noemie....nu avea pofta de mancare, ceea ce era neobisnuit pentru ea. Nu o puteam intreba de fata cu toata lumea ce are, asa ca am preferat sa tac pana plecau Amanda și Ailly. Aveam foarte mare incredere in ele, atat eu cat si Noemie, dar nu puteam dezvolta problema asta de fata cu ele, cel mai probabil auzea Oliver si...cine stie? Poate ii spunea lui Tony ca Noemie e suparata din cauza lui...el nu trebuia sa afle asta, trebuia sa creada ca Noemie este indiferenta si ca nu sufera din cauza lui....B aia 0_0. Intr-un final se apropie plecarea parintilor fotbalistilor, deci si a mamelor si surorilor noastre, dar din pacate si plecarea Amandei si a lui Ailly. a, da...si Arthur.

No: Pai, speram ca v-a placu excursia la munte, sa mai veniti.

Am: Cu siguranta o sa mai venim.

Da: O sa ne fie dor de voi.

Ai: Si noua de voi.

Terminand cu chestiile astea siropoase...hai sa inceapa si actiunea!

Fe: Ailly!

Ai: Felix, buna!

Fe: Deci...chiar pleci...

Ai: Din pacate da...

Fe: Pai...sper ca te vei intoarce...

Ai: Pai da, in vreo trei saptamani sunt iar aici.

Fe: Pai...as vrea sa-ti dau ceva...

Ai: Ce anume?

Fe: (scoate din buzunar un lantisor cu o mini-scoica) Sper ca-ti va placea....

Ai: Doamne, Felix...e superba(il imbratiseaza) multumesc mult!

Fe: Si...imi poti da....

Ai: Ce anume?

Fe: Nu...ma...rul tau? Te rog?

Ai: Numarul meu? Pentru?

Fe: Pai, as vrea sa pastram legatura...adica sa mai vorbim...adica....bineinteles, ca prieteni....

Ai: Ok, de ce nu?

Ailly scoate o foita si un pix din buzunar. Habar nu am de ce avea asa ceva acolo ;)))). In orice caz, ii scrie numarul lui Felix apoi il imbratiseaza, dupa aceea venind la noi si dandu-ne o imbratisare mareeee. Da, imi pare rau ca ea si Amanda au plecat, ne va fi dor de ele. Dupa plecarea parintilor si a prietenelor noastre....a, da...si a lui Arthur, m-am uitat la Felix...era putin ciudat, era prima data cand nu isi tinea privirea in telefon atat de mult timp...era prea bizar...parea............FERICIT. Langa el vine Richard, observandu-le pe Felix care flutura foita de la Ailly non-stop.

Ri: Felix, esti ok?

Fe: (isi face aer cu biletelul) ti se pare ca nu sunt? Sunt cel mai fericit om din lume?

Ri: Ce e scris acolo de esti asa vesel?

Fe: Numarul....ei...

Ri: Charlotte? Parca deja il aveai...

Fe: Nu al ei...e numarul lui Ailly

Ri: Oooo, bravo frate!

Fe: Tot nu te iert pentru faza cu Charlotte sa stii! (pleaca)