𝟔 𝐩.𝐦.

12 a.m.

ch — 1

  Stropii de ploaie cadeau nonsalant inspre mine, impiedicandu-mi usurinta de a merge in față.

  Pentru dumnezeu, doar vreau sa ajung acasa.

  Dupa sase minute de luptat cu vantul enervant care mi-a stricat in totalitate parul, aud un sunet al unei masini care se deschide.

— Hyunjin, imi intorc capul in directia masinii iar vantul si ploaia nu imi mai atingeau fata, hai acasa.

  Acasa.

  A spus ea si mi-a intins mana. In sumbra lumina a felinarelor cu lumina proasta, ea era inca frumoasa cu un zambet obosit acompaniandu-i trasaturile.

  Am mers spre ea zambind fara motiv, cand am ajuns la sase centimetri departare de ea, mainile mele s-au indreptat in jurul ei pentru a o imbratisa.

  Insa nu s-a intamplat.

— S-a scurs timpul. imi spune si imi arata ceasul de la mana care arata ora 12 a.m. Ne vedem maine atunci. imi zambeste fericita apoi dispare intr-un praf violet.

  Ochii mi se deschid si intalnesc tavanul meu banal din garsoniera pe care o aveam.

  Ma uit la ceasul de pe noptiera care arata 12 a.m.

  De ce?

  Voiam sa intreb. Dar in visele mele nu pot decat sa o urmaresc.

  Oftez zgomotos lasand toata frustrarea libera.

— Trebuie sa functioneze candva. ma gandesc eu uitandu-ma la ceas.

  Trec mana de-a-lungul cifrelor ceasului electronic si intr-un final ajung la ora 23:00.

  Inchid ochii incercand sa o fac sa apara din nou.

  Insa tot ce am auzit a fost doar scartaitul saltelei mele care de abia mai supravietuieste.

  Pierzandu-mi rabdarea cu aceasta fata care nu imi da pace de luni de zile arunc perna inspre usa.

  Dar regretul a fost destul de mare cand realizez ca am stricat clanta.

— Ah minunat. Daca o sa continui asa o sa daram peretii. murmur eu analizand clanta si incercand sa o pun la loc.

  La un moment dat renunt si imi rezem capul de usa, ca mai apoi sa ma intorc si sa imi asez spatele pe ea.

— Chair nu ai de gand sa imi dai nicio explicatie?

  Poate daca incerc sa vorbesc cu ea-

  Las-o balta. Ma ridic incet de pe podea si deschid usa indreptandu-ma spre bucatarie care era parte si din hol.

  Deschid un raft si scot ce medicamente aveam ramase acolo, apoi deschid frigiderul si iau o sticla de apa plata.

  Deschid capacul apoi incerc sa inghit pastilele pana cand aud pe cineva vorbind.

— Daca tot vrei sa te sinucizi iti sugerez sa intorci si timpul cu o ora mai tarziu. spune ea.

— Yujin. spun si apoi ma uit la ea de parca n-ar fi acolo asa ca ma apropii ca sa verific ca nu am halucinatii.