Frânturi din viață, așternute printre gânduri încâlcite, amalgam de sentimente ce clocotesc neajutorate, țâșnind prin colțișoare prea puțin păzite.
Catharsis at its finest.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mai poți?
Știu că nu te așteptai ca anul ăsta să îți aducă atâta durere. Nici nu îți imaginai de câte ori aveai să te frângi și să înduri, fără șansă de scăpare, lovitură peste lovitură.
Ești rănită iremediabil, cu fiecare bătaie te simt cum plângi și protestezi parcă din ce în ce mai slab în pieptul meu.
Te-ai săturat.
Ți-a ajuns.
Ești pe punctul de a te sparge în mii de bucățele, fâșii roșiatice și înveninate. Dar te mai țin ocupată până atunci ...încerc din răsputeri să îți distrag atenția.
Ai fost întotdeauna atât de fragilă? Sau odată cu dragostea, ai lăsat garda jos, dezgolindu-ți venele pentru orice colți gata să te sfâșie? Ai iubit enorm, de asta ai și suferit pe măsură.
Dar acum ... acum nu mai ai puterea de a iubi. Te zbați sub greutatea dezamăgirilor ce te zdrobesc, ți se scurge energia și vlaga și ești incapabilă de altceva.
Vrei doar să supraviețuiești.
Dar mai presus de orice ... ești singură.
Pustie.
Închisă în colivia coastelor mele, condamnată la o luptă cu tine însăți, pe care ai pierdut-o de mult.
Ah, inima mea... cât oare o să mai reziști? Câte lovituri? Câte frângeri? Câte nopți în șir o să mai urli, o să îmi arzi prin piele, contorsionată de spasme și strigăte după ajutor?
Pe cine strigi?....
Nu te aude nimeni.
Nu te scapă nimeni.
Dragostea e o fantasmă. Fragilă. Înșelătoare. De mii de ori ai gustat din ea și ți s-a umplut gura de amar.
Ține minte: în crăpături de suflet, dincolo de zăbrelele ochilor, la baza firelor de păr de-a lungul pielii, înghesuit printre organe și oase, încolăcit frumos pe fiecare vertebră și coastă a fiecărui om zace egoismul.
Oricine, indiferent cât de mult ar încerca să te convingă contrariul, este condus de propriul confort, iar cei care ți-au jurat protecție și binele tău necondiționat îți vor oferi cele mai adânci răni.
Deja știai asta, presupun. Ai fost martoră, ai privit cum ai fost ciopârțită zi de zi de persoana care ar fi trebuit să te apere.
Dragă inimă... inimioara mea... mai rezistă puțin. Mai luptă câteva secunde, câteva minute, câteva zile și poate ...
