Cartea cu Secrete

Capitolul VIII

Profesorul Noah nu sosise intr-o ora,ci in patru.Ciel era sigur ca o facuse intentionat,doar ca sa il enerveze.In orice caz,acum Sem ii scoase pe cei doi din celula,indrumandu-i din nou spre sala de interogari in care se afla profesorul. 

-Ce-a durat atat?intreba Ciel,asezandu-se intre el si Sahara. 

-Traficul,murmura el,fara sa-i acorde prea multa atentie. 

Ciel isi ridica enervat o spranceana. 

-Nici macar nu ma iei in seama...Ma razbun eu! 

Tacu,intrucat usa se deschise,iar locotenentul intra,afisand o expresie serioasa.Profesorul il saluta respectuos,apoi incepu: 

-Imi pare rau pentru problemele pe care ti le-a facut elevul meu. 

Elev?Nu mai era "elevul" sau.I se parea ca devenise mai mult jucarioara sa,de cand terminase liceul si ii daduse mai multe ordine de urmat decat oricui.Ciel inchise ochii,insa isi pastrase spranceana ridicata,din cauza furiei si incepu din nou sa se balanseze cu scaunul. 

-Probleme?"Elevul" tau a atacat unul dintre voluntari,aproape ucigandu-l si si-a marturisit vina! 

Ciel nu se arata prea afectat de acuzatiile aduse,asa ca profesorul il inghionti in coaste,atingandu-i rana si facandu-l sa cada cu un icnet. 

-Idiotul acela?intreba profesorul,aratand spre Ciel.Are minte,ce-i drept,dar e inofensiv.Si avem dovezi impotriva lui Alexander. 

Ciel se ridica,incercand sa ignore faptul ca profesorul il numise idiot,asezandu-se pe scaun,dar continuand sa se legene. 

-Ce dovezi,mai exact? intreba locotenentul,brusc interesat. 

--Unul dintre detinutii nostri cei mai periculosi a recunoscut ca a angajat oameni care sa ii asigure libertatea. 

Ciel se intreba o clipa daca era adevarat,insa se indoia de acest fapt.Laurentiu nu ar fi recunoscut nimic,nici daca ar fi platit cu viata. 

-Asta nu dovedeste vinovatia lui Alexander. 

-Nu,dar faptul ca a intrat in casa-capcana si a iesit fara ca cineva sa-l fi vazut o face,spuse Ciel,iar profesorul aproba din cap. 

-E adevarat.Niciun pompier sau paramedic nu l-a vazut parasind cladirea si nici nu i-au descoperit cadavrul.Deci presupunem ca a iesit inainte de explozie si s-a adapostit intr-un loc ferit vederii. 

-Inteleg...Dar asta nu schimba faptul ca Ciel i-a pus cutitul la beregata si a marturisit ca el a fost cel care i-a ucis.Si desigur,ca Sahara l-a ajutat. 

Ciel pufni,insa profesorul continua: 

-Defapt,Alexander l-a urmarit si l-a amenintat cu pistolul.Oamenii mei il pot cauta si vor gasi amprentele lui pe arma.L-a amenintat pe vinovat,deoarece a vrut sa se asigure ca lucreaza pentru cineva.Legat de marturie,Ciel s-a temut ca viata Saharei ar fi in pericol cu Alexander in libertate,iar el inchis.Asa ca poate fi inchis cel mult pentru marturie mincinoasa. 

-Incerci sa ne scoti din inchisoare,sau sa ne bagi in ea?! facu Ciel,bucuros ca avea un motiv bun ca sa il inghionteasca la randul sau. 

Locotenentul ramase pe ganduri. 

-Nu stiu...cred ca va trebui sa asteptam procesul ca sa aflam.Nu vreau sa eliberez un vinovat. 

Sahara il privi ingrijorata pe Ciel,care,insa,avea un zambet amuzat pe chip. 

-Acum vine partea mea preferata,ii sopti el,in timp ce profesorul se ridica de pe scaun si isi scoase din buzunarul interior al paltonului niste acte,pe care le insirui pe masa. 

-In acest caz,ma tem ca va trebui sa fii de acord cu propunerea mea,sau te voi avertiza ca voi trimite imediat trupele mele,care vor devasta locul doar ca sa ii scoata afara pe acestia doi. 

-Acesta e santaj?intreba locotenentul,privind sticla neagra ce acoperea peretele din spatele sau. 

-In niciun caz.Am autorizatie NATO si ONU.Pot face ce vreau cu detinutii din intreaga Europa. 

Locotenentul lua actele si le cerceta in amanunt.Pe langa emblemele celor doua organizatii,mai descoperi si o a treia,conturul negru al unui diamant din care porneau 24 de raze.Considerand ca acela nu era atat de important,il ignora.Insa nu stia ca,in realitate,acel simbol era mult mai puternic decat celelalte doua. 

-Preabine.Ii eliberez.Dar,avand in vedere aparentul lui talent de deducere,vreau sa ancheteze in continuare cazul.Iar Sahara poate fi in continuare voluntara. 

-Multumesc,spuse profesorul,zambind politicos.

Ajunsi afara,Ciel fu bucuros sa simta aerul racoros al noptii.Inca mai ploua usor,insa ii parea bine,deoarece stropii calzi ii mai alungau din oboseala. 

-Puteai sa vii mai repede,mosule,ii spuse Ciel profesorului. 

-Ma bucur ca esti recunoscator si de aceasta data.Si da,puteam ajunge in jumatate de ora,doar ca imi place sa te infuriu,facu profesorul,chicotind. 

-Ah,si...Imi vreau telefonul inapoi. 

Profesorul ii intinse mobilul,fara obiectii,ceea ce trase un semnal de alarma in mintea lui. 

-I-ai implantat o bomba sau un dispozitiv de urmarire? intreba Ciel,mijindu-si ochii. 

-De ce ai crede asta? 

-Pentru ca asta faci de obicei! 

-Bine,m-ai prins.Dar e doar un microcip,in caz ca intri in belele mai mari si va trebui sa te salvez din nou. 

-Daca tot vrei sa jucam murdar,incearca sa ajungi mai repede data viitoare,inainte ca inamicul sa ma taie cu un topor in jumatate! 

-Voi incerca,dar nu promit nimic,spuse el razand. 

Apoi,profesorul urca in una dintre masinile parcate pe margine,pornind cu o viteza legala spre iesirea din oras.Ciel isi dadu ochii peste cap,apoi se intoarse catre Sahara. 

-Daca vrei un ceai,apartamentul meu nu e foarte departe. 

Sahara aproba din cap,dupa care pornira,printre rarele becuri stradale,insotiti mereu de umbrele lor,spre apartament.