Cartea cu Secrete

Capitolul II

Alarma telefonului sau suna parca mai enervant si zgomotos decat inainte si se trezi tresarind.Se culcase tarziu pentru ca asezarea bagajelor si toata acea furtuna de emotii melancolice il cam incetinisera.Apucase sa se uite peste dosare doar o data,dar si atunci fugitiv si fara sa se poata concentra.Se ridica inca dormind pe jumatate din pat.Razele soarelui patrundeau printre perdelele pe care uitase sa le traga,asa ca,pana sa vada clar obiectele din jurul sau,se izbise intr-un perete si fusese cat pe ce sa sparga o vaza.

Dupa un dus scurt care nu il inviorase aproape deloc,merse,aproape tarandu-se,pana la bucatarie,unde isi facu rapid un ceai.

Si-l continua la masa debirou,incepand sa reciteasca dosarele crimelor legate de caz.In principal era vorba despre un amalgam de crime,jafuri si atentate,combinatia perfecta care sa-i puna materia cenusie la lucru.Si nu era vorba despre o crima,poate doua,ci de cinci.Plus 2 disparuti si alti 16 raniti.Si niciun faptas?!Cum putea cineva sa savarseasca atatea delicte si sa nu fi iesit inca in atentia politiei?Mai cunoscuse un singur caz asemanator si se sfarsise prin moartea a sute de persoane,in Paris.Iar locul in care fusese ascuns criminalul se aflase chiar sub nasul lor,deoarece fusese,defapt,chiar cel mai bun prieten al sau.

Asta putea insemna doar ca gasise o cale de a infiltra pe cineva in politie.Insa acum Ciel nu mai avea de gand sa se lase pacalit de aspecte atat de evidente.Sahara?In niciun caz.Instinctul ii spunea ca nu ar fi putut ucide nici daca ar fi fost amenintata.Iar Andrei era prea neindemanatic ca sa poata pune la cale un asemenea complot.Mai lua o gura din ceaiul aburind si dand peste poza primei victime,o analiza la lumina soarelui.Moarta statea pe burta,cu capul intr-o parte si buzele arcuite intr-un tipat pe care nu-l mai scosese vreodata.Pe langa ochii deschisi ii siroiau suvoaie de sange dintr-o rana de la moalele capului.

OK,deci fusese ucisa de o lovitura din spate.Dupa uimirea din ochi se parea ca nu se asteptase la acea lovitura fatala.Dar de ce?Fie criminalul intrase cu atat de putin zgomot-ceea ce era destul de greu de crezut-,fie se aflase deja inauntru.Lasa jos poza si lua fisa,citind-o cu atentie.Fereastra fusese sparta.Nu era bine.Daca fusese sparta de la bun inceput,victima s-ar fi speriat si ar fi sunat la politie,dar in niciun caz nu ar fi intrat fara masuri de precautie,precum armele,in casa.Asadar,criminalul o ucisese,iar apoi se hotarase sa sparga geamul ca sa induca in eroare politia.

Cantari din priviri dosarul gros.Crime la intamplare,dar premeditate.Niciun suspect si capcane amplasate politistilor si detectivilor.Nu cunostea decat o persoana care ar fi putut fi in stare de asa ceva-prietenul care il tradase-,insa era la inchisoare.Insa daca avea oameni in politie care lucrau pentru el,atunci nu putea decat sa se bucure ca luase cazul,deoarece chiar era periculos.Si daca avea dreptate,atunci doar el ii putea face fata.Ceaiul incepea sa i se raceasca,insa nu-i dadu importanta.Ceea ce era important pentru el acum,era sa impiedice ca si alte familii sa mai fie distruse.

Cerceta camera,desi stia ca asta nu doar ca ii va distrage atentia,ci ii va si readuce in minte sentimente pe putin spus dureroase.Si avusese dreptate.Cand privirea ii aluneca pe o poza de pe noptiera sa,cu greu isi stapani lacrimile.Pe fundalul insorit se afla marea de o nuanta superba de albastru de cobalt,cu spuma pura a valurilor danteland-o.In fata ei se aflau doi adulti si trei adolescenti,toti zambind de parca ar fi retrait acea clipa iar si iar.Adultii erau parintii lui,iar adolescentii erau chiar el,Derek si Lia.Ciel lua in mana fotografia si o privi trist.Aceea fusese ultima lor fotografie.Stergandu-si o lacrima,o aseza la loc pe noptiera,insa cu atata greutate,de parca ar fi renuntat chiar la acea amintire.

Lua din nou poza primei victime si se intinse in pat,cercetand-o cu toata atentia de care dispunea.Macar asta ii mai putea lua gandul de la probleme.Ofta,apoi cerceta petele de sange ce acopereau mare parte din covor.Mai lua o inghititura de ceai si aproape se ineca atunci cand privirea ii ajunse pe o balta de sange chiar de sub capul decedatei.Ridica alte cateva poze ale celorlalte victime si odata ce gasise suficiente dovezi,sari de pe scaun,rasturnandu-l.Isi puse un tricou mov,un jerseu negru cu gluga si niste jeansi,incaltandu-se in fuga cu primii tenisi pe care ii gasise.Iesi atat de repede din bloc,incat aproape dobori o fetita si dupa un "scuze" nesincer porni cu acelasi elan.