Une méchant rendezvous [Yaoi]

Capitolul IV ╫ Dragut de insistent

Capitolul IV ╫ Dragut de insistent

Shou's version

Telefonul mobil imi suna din nou cu siguranta e Ruki. Ma intreb a cata oara ma suna azi? Nu am de ales si trebuie sa raspund nu imi place sa gasesc scuze patetice deja i-am spus destule. M-am uitat totusi la cine ma suna sperand sa nu fie el, dar evident nu a fost asa.

Recunosc numarul asta din o mie, chiar daca nu l-am memorat in telefon din pacate l-am memorat in minte. Inca de cand si-a marturisit sentimentele fata de mine m-am gandit zilnic la el, la buzele sale totusi imi e rusine sa ma intalnesc din nou cu el. Il tot evit de cateva saptamani bune si asta doar pentru ca imi e frica de privirea lui, imi e frica de acei ochi care ma domina si sunt capabili sa ma faca sa uit de toti si de toate.

Chiar daca imi e frica de toate aceste lucruri banale tot vrea sa ii ascult vocea. Pana la urma i-am raspuns, dar nu am zis nimic doar l-am ascultat la fel ca ultima data cand m-a sunat.

-Alo? Shou? Ah, de ce nu imi vorbesti?

Nu i-am raspuns la intrebare lasand o liniste poate deranjanta pentru el, dar comoda pentru mine ii auzeam respiratia prin telefon pentru mine e de ajuns atat.

-Vreau sa imi vorbesti. Vreau un raspuns. Vreau sa fiu cu tine. Sa sti ca nu e amuzant ce faci tot va trebui sa imi raspunzi intr-o zi nu iti voi da pace. Deci?

Nici de data asta nu i-am raspuns. Nu stiu ce sa ii spun imi e greu sa ii vorbesc vreau sa fiu cu el, dar societatea a fost destul de barfitoare chiar si cand am intrat in visual kei faptul ca am avea o relatie sunt sanse sa ne afecteze pe amandoi. Chiar nu e amuzant ce fac si nu imi bat joc de el, dar eu sunt oricum timid si e greu sa ii dau un raspuns.

-Shou, ma ranesti. Aproape imi vine sa plang daca ma mai ignori mult chiar voi plange. Nu sti cat de greu e sa o spun, dar fie o voi zice de cate ori e nevoie pana esti al meu. Te iubesc. Te vreau.

Vocea lui tremura, chiar ii vine sa planga? E greu de crezut asa ceva, dar nu am de gand sa il las sa verse lacrmii pentru prostia mea.

-Ruki, nu mai fii trist! Eu, eu doar nu stiam ce sa iti raspund.

-Shou! Ce bine ca mi-ai raspuns in sfarsit! Pur si simplu spune ce simti. E mai usor la telefon nu ma vezi ca sa te intimidezi sau ceva. Vreau sa fim un cuplu. Vrei sa fii iubitul meu?

Un alt moment de tacere s-a lasat intre noi doi imi venea din nou sa tac si sa nu spun nimic, dar deja i-am raspuns nu ma pot preface ca nu am inteles ar fi prea stupid. Si totusi as putea...

-Sper ca nu ai de gand sa taci.

-Bine.

-Bine ce?

-Bine accept.

-Ce accepti?

-Nu am de gand sa iti fac jocul, daca nu iti convine inchid. Sper sa isi dea si singur seama ca nu voi spune cuvinte de genul: te iubesc, suntem un cuplu sau te vreau nu as putea poate daca era o fata ar fi fost altceva, dar asa nu pot.

-Scuze, scuze! Acum sunt atat de bine dispus! De fapt chiar foarte bucuros.

Avea dreptate nu ma mintea imi puteam da seama de asta doar dupa tonul sau.

-Nu face nimic.

Daca am acceptat asta inseamna ca suntem un cuplu, iar eu habar nu am cum trebuie sa ma comport cu acesta sau cum va fi relatia noasta. O,nu! Ce ma fac? Daca o spun ceva gresit sau mai bine spus daca nu zic nimic si il plictisesc?

Fuck! Nu! Nu! Nu! E clar cu un tip atat de timid ca mine relatia asta nu o sa tina mai mult de o saptamana avand in vedere caracterul lui Ruki. E atat de energic incat ma ma va seca si ma va lasa fara pic de vlaga, o sa sfarsesc secat pe o podea fara energie. O saptamana e mult poate chiar prea mult ar trebui sa spun ca va tine doua zile, nu trei ca sa nu fiu asa de negativist.

-Vrei sa ne intalnim maine?

-Maine? Eh? Da, desigur.

E de rau! Prevad intalnirea de maine deja cu suguranta va fi un esec de proportii dimensionale.

-Ce spui sa mancam cina impreuna? Stiu un reataurant dragut cu o vedere superba.

-Suna bine... Spun eu putin entuziasmat si totusi ingrijorat datorita gandurilor mele chiar ma mir ca nu am inceput sa ma balbai.

-Perfect atunci! Perfect? Nu e perfect! Probabil voi varsa mancarea pe el si voi comanda banane flambate la desert le voi arunca pe el si ii va lua foc parul. Tu ce faci acum? Ma intreaba aceata parca avand chef sa prelungeasc convorbirea pacat insa ca ma are pe mine drept partener. Iti e dor de buzele mele? Exact cum am spus pacat ca eu sunt partenerul, am rosit doar din cauza unei intrebari banale presimt ca in cateva secunde voi inchide telefonul.

-Nu fac nimic. Ii raspund eu sec cum sunt de obicei. Da...Ce?! Nu cum poti sa ma intrebi astfel de lucruri atat de usor?

-Spun doar ce gandeasc.

-Aha...

-Ma bucur ca te gandesti la buzele mele.

-Pa. Spun destul de rece si inchid telefonul. Chiar daca am spus da m-am corectat dupa aceea si am zis nu. Parea atat de bucuros si satisfacut incat trebuia sa ii stric fericirea in plus nu il pot lasa sa ma intimideze atat de tare trebuie sa iau atitudine, sper ca voi reusi.

Dupa convorbirea telefonica nu am facut nimic special am plecat cu trupa la un interviu, iar apoi ne-am dus intr-un bar sa mai discutam. In local pe fundal se auzea o melodie de la The Gazette, doar faptul ca ii auzeam vocea bataile inimii mele se accelerau facandu-ma sa ma gandesc la ziua de maine. Ah, chiar astept cu nerabdare sa ii vad chipul si poate sa ii simt buzele.