Inocența

62 1 2
                                    

Deși departe de a începe să deslușească tainele lumii, copilul își dădu seama că numai șoaptele cumplite ale vântului aveau să-i fie călăuze în această lume, restul fiind doar neant amestecat în culori.

Inocența este o reprezentare grosolană a faptelor adulților transpuse copiilor sau celor cu minte de copil. Nimic mai simplu, nimic mai banal. De altfel, inocența dispare cam odată cu apariția primei minciuni si reprezintă o stare de banalitate simplistă, naivă. 

"Mami, mami, cățelul a dărâmat vaza și a udat covorul!" zise încet puștiul care, mai devreme, lovea din greșeală vaza primită cadou de mama lui.

"Nu-i nimic, dragule. Mă duc să aduc mopul!" vine reacția normală a mamei.

"Mami, mami, am dărâmat vaza și s-a udat covorul!" zise încet puștiul care, mai devreme, lovea din greșeală vaza primită cadou de mama lui.

"De câte ori ți-am zis să fii mai atent, niciodată nu m-asculți! Ia mopul și șterge!"

Dau doar un exemplu, firește. Din 7 miliarde de oameni, însă, sunt convins că mai mult de 50% au mințit pentru a scăpa de o vină nevinovată. Fiind învățați de mici să mințim pentru a scăpa de consecințe, ce reprezintă, mai precis, inocența?

Heh, mințeam mai devreme, sunt convins că toți au mințit cel puțin odată: "Ce faci? Bine.".

Luptând cu LibertateaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum