Luptând cu Libertatea

Cap II - Respect

Nimic nu trebuie respectat mai mult decât te-ai respecta pe tine însuți, omule ce încerci să creezi nimicul din ceva. Nimic nu trebuie amăgit atât de tare așa cum te amăgești tu, în fața oglinzii, nezicând cine ești cu adevărat, niciodată. 

- Dacă nu spui ceea ce gândești ceilalți o să te vadă așa cum vor ei să te vadă, nicidecum cum ești tu, de fapt. 

- Pentru că eu, de fel sunt plictisitoare, sadică și nu zâmbesc așa de des...

Și așa și e. Plictisitoare, sadică și nu, deși o vezi mai mereu râzând, nu zâmbește atât de des. De-aia suntem amici. Pentru că și eu sunt plictisitor, sadic și nu zâmbesc tot timpul. Pentru că și eu am momentele și momentele mele, așa cum și ea le are pe ale ei. De-a dreptul plictisitor. 

--

Consider că respectul este primul pas în crearea unor legături mai puternice cu cei din jurul tău. În mod automat tinzi să apreciezi  stima pe care un necunoscut ți-o arată. Nu pentru că stima unui necunoscut este ceva de care ai avea nevoie, ci pentru că îți gâdilă eul. Iar tu vrei asta.

Respectul începe de la un simplu salut și nu ar trebui să înceteze nici măcar în cazul unei dispute. Zic "ar trebui" deoarece numărul oamenilor ce îi respectă pe toți ceilalți este foarte mic, dacă nu chiar zero. Obișnuința de a-i judeca pe ceilalți după propriile-ți standarde te împiedică să privești obiectiv lumea.

- Nu îmi place cum îți stă, mai bărbierește-te și tu!

- Dar mie îmi place cu barbă...

Oamenii tind să judece atât de subiectiv lucrurile încât ajung să compare fiecare eveniment sau lucru cu unul standard, folosit de către propriul sistem de valori, definit în copilărie. Frumusețea și moralitatea reprezintă principalele puncte de reper în acest caz. Frumusețea este ceva subiectiv, nuanțată de tendințele fiecăruia. Din acest motiv gusturile fiecăruia nu ar trebui discutate. În schimb, moralitatea este ceva obiectiv, un proces axat pe respectarea celuilalt.