Toate drumurile duc la tine

Capitolul I

"Niciodată n-am crezut că va veni ziua aia când zâmbetul îmi va dispărea de pe buze. Să ajung să rănesc oamenii din jurul meu fiindcă nu pot să le zic adevărul. Cui îi place să fie mințit? Mă gândesc că nimănui.. Pe zi ce trece Hawk Moth e tot mai puternic, iar eu nu mai am timp pentru mine, simt că cel mai bine ar fi să rămân transformată tot timpul fiindcă nu știi niciodată când apare un nou akumatizat."
    Mă trezesc obosită dar la timp. Nu mai sunt Marinette cea din trecut. Totul s-a schimbat. Tikki săraca nici nu știe cum să mă mai înveselească. Nu mai trag de timp, hotărăsc să mă îmbrac pentru școală. Aleg să-mi iau o pereche de blugi negrii și o bluză neagră cu un decolteu în V la care adaug un lănțișor cu o inimă neagră. Decid să-mi las părul pe spate și îmi aplic un machiaj slab, fiindcă nu mă machiez deloc. În picioare îmi iau niște bocanci cu toc și decid să cobor jos să-mi iau micul de jun.
S:- Bună dimineața scumpo! Arăți minunat, ce ocazie?
M:- Nimic mamă. Am zis că merge o schimbare. La urma urmei am 17 ani. Trebuia odată să renunț la hainele mele vechi. Erau prea copilăroase, nu crezi?
S:- E adevărat ce zici. Ai crescut foarte mult dar nu uita că vei rămâne mereu fetița mea scumpă.
M:- Mulțumesc mamă.
După ce termin, îmi iau rămas bun de la mama și plec la școală. La întrate dau de Alya, prietena mea cea mai bună.
Al:- Bună dimineața scumpo! Ai ajuns foarte devreme. Ai întâlnire cu cineva important?
M:- Cu cine să am Alya.. - spun și îmi las capul în pământ.
Al:- Marinette.. Îmi pare așa rău. Uite, nu știu prin ce treci dar pe zi ce trece te văd tot mai tristă. Parcă nu ești tu. Ai încredere în mine. Îmi poți spune orice.
M:- Nu e așa ușor precum pare Alya. Nu e momentul acum.
Al:- Nu te voi forța Marinette, dar să știi că sunt și voi fi mereu lângă tine, indiferent de situație.
M:- Mulțumesc.
Al:- Uite-l pe Nino și Adrien. Hai să-i salutăm.
M:- Nu.. Du-te tu, eu mă duc în clasă.
Al:- Marinette, s-a întâmplat ceva între tine și Adrien? De un timp îl ignori.
M:- Cum să se întâmple ceva dacă sunteți doar prieteni? Uite Alya.. Sentimentele mele pentru Adrien s-au stins. El o place pe Kagami și sunt împreună, eu nu am niciun drept să mă bag între ei.
Al:- Aici te înșeli. Kagami s-a despărțit de Adrien de ceva timp.
M:- Oricum, Adrien și cu mine nu suntem făcuți unul pentru altul. - spun asta și plec de acolo auzind cum Alya mă striga să rămân.
Adrien pov
Vorbeam cu Nino când o observ pe Marinette și Alya vorbind dar când să ne apropiem de ele, Marinette plecase. Nu știu de ce dar simt că mă ignoră și mă doare.
N:- Neața iubito.
Ad:- Neața Alya. De ce a plecat Marinette? S-a întâmplat ceva.?
Al:- Adrien.. Marinette are ceva și nu știu ce îmi ascunde. Nu pot să scot nimic din ea. Și pe zi ce trece e tot mai tristă. Nu am văzut-o niciodată așa.
Ad:- Trebuie să facem ceva. Trebuie să existe o cale s-o facem să se simtă bine.
Al:- Există o cale Adrien dar numai tu poți s-o readuci la normal.
Ad:- Eu? De ce eu.?
N:- Fiindcă tu ești cel mai apropiat de ea frate.
Ad:- Ba nu, Alya e cea mai bună prietenă al ei.
Al:- Există ceva ce trebuie să știi dar i-am promis ei că nu voi spune nimănui și trebuie să-ți dai seama singur de asta. Nu vreau să te simți vinovat Adrien, dar Marinette suferă din cauza ta într-un fel.
Ad:- CEE? De ce?
Sunt întrerupt din cauza clopoțelului care suna. Intrăm în clasă și ne așezăm la locurile noastre dar o observ pe Marinette în spatele clasei, stând singură. Habar n-am de ce și cum am rănit-o dar trebuie să repar situația.
Ad:- Nino, te superi dacă stau azi cu Marinette?
N:- Nu, du-te liniștit.
Înainte să între profesoara mă mut în ultima bancă alături de Marinette.
Ad:- Hei Marinette.
O văd cum își scoate capul din cartea pe care o citea. Pentru prima oară în viața mea, am observat cât de frumoasă este. S-a schimbat foarte mult. E perfectă.
M:- Adrien? Ce cauți aici?
Ad:- Am vrut să încerc cum e aici în spate și mi se pare mult mai bine aici.
M:- Mhm ok.
Îmi las capul în jos.
Ad:- Marinette, ești supărată pe mine?
M:- Nu.
Ad:- Atunci de ce mă ignori?
Dar nu primeam un răspuns fiindcă a ajuns profesoara de istorie. Ora trecea super lent, nici nu eram atent,până când îmi aud numele.
P.i:- Adrien Agreste!
Ad:- Prezent! - spun ridicându-mă în picioare.
P.i:- Am văzut că ești prezent dar nu de asta te-am strigat. Am uitat niște cărți în cancelarie și am nevoie să mi le aduci. Și Marinette! Du-te cu Adrien să-l ajuți. Sunt manualele voastre pentru anul ăsta.
O văd cum se ridică de pe scaun și o ia înainte. Mă duc repede după ea. Vrea să deschidă ușa dar îmi pun repede mâna pe al ei.
M:- Scuze.
Ad:- Marinette, înainte de toate vreau să-mi cer scuze dacă te-am rănit cu ceva, nu am avut intenția.                   M:- Adrien, nu avem timp acum. Trebuie să ne întoarcem în clasă.
Ad:- Dar..
M:- Haide.
Nu e ea. Ea nu a fost niciodată așa. Marinette.. Îmi e dor de tine, nu ești tu așa. Unde e acea Marinette pe care am cunoscut-o?
Toată ziua m-a ignorat, oare cât o să mai țină? Mă tem doar să nu fie akumatizată.
  Orele trec destul de rapid. A început să plouă, era și normal, era toamnă. Când să ies din școală o văd pe ea, ca în prima zi.
Ad:- Ai păstrat-o..
M:- Da, dar acum ți-l voi returna.
Ad:- Ai nevoie de ea, plouă destul de tare.
M:- Stau la doi pași de casă, nu pățesc nimic. - spune și îmi întinde umbrela.
Tristețea se putea citi pe fața ei.
Ad:- Habar n-am cum să mai fac să fie bine între noi Marinette. Îmi lipsești, și mă doare că mă ignori. Suntem prieteni.
M:- Da, doar prieteni..
Ad:- Marinette, spune-mi ce te apasă.
M:- De ce te-ai despărțit de Kagami?
Ad:- Ea a pus capăt relației. Dar de ce mă întrebi?
M:- Nu trebuia s-o lași.
Ad:- Marinette, Kagami s-a despărțit de mine fiindcă am dezamăgit-o.
M:- Înțeleg. Eu am să plec.
Fără să mă pot controla o prind de mâna.
Ad:- Stai. Vreau să rămâi. Te rog.
M:- De ce? Adrien plouă cu găleata, nu putem sa rămânem în ploaie.
Ad:- Marinette, eu nu vreau să știu că ești supărată pe mine. Ești importantă pentru mine. Crede-mă. Eu, eu pe tine te am.
M:- Despre ce vorbești?
Ad:- Eu nu vreau să te pierd și pe tine. Ești singura persoană care mă înțelege.
M:- Doar pentru asta sunt prietenii...
Și o văd cum se întristează și mai mult.
M:- Eu am să plec acum, i-am promis părinților mei că le ajut la brutărie. Pe mâine Adrien.
Ad:-... Pe mâine Marinette...
Marinette pov
Ajung acasă cu moralul la pământ. Oricât de tare mi-aș dori să mă pot controla, nu reușesc. Sunt un eșec total. Acum din cauza mea Adrien se simte vinovat. E numai vina mea.. Îmi pare așa rău Adrien că te rănesc.
Nu aveam niciun chef de nimic dar decid să mă transform și să plec spre Turnul Eiffel. Spre fericirea mea ploaia s-a oprit. Mă gândeam la cele întâmplate. Nu observ când apare și coechipierul meu.
M.N:- Bună Domniță! Ce vânt te aduce aici?
B:- Îmi limpezesc mintea. Tu ce cauți aici?
M.N:- Pot spune același lucru. A fost o zi grea.
B:- Mie-mi spui.. În fine, trebuie să alegem câțiva purtători noi de miraculoși.
M.N:- Păi îi avem pe cei mai puternici, pe Rena Rouge, Carapace, Queen Bee, Viperion și Multimouse.
B:- Multimouse? Adică Marinette?
M.N:- Da, e cea mai deșteaptă și puternică. Nu crezi?
B:- Nu pot să-i dau miraculosul șoarecelui. Trebuie să găsesc un alt purtător.
M.N:- Dar de ce? E perfectă pentru rolul ăsta. Iar faptul că îi știu identitatea secretă asta nu înseamnă că și Hawk Moth îi știe.
B:- De ce îți pasă atât de mult de ea? O placi cumva?
M.N:- Normal că îmi place de ea. Cui nu îi place de ea. Și crede-mă, e perfectă. Dacă nu poți tu să îi dai miraculosul o pot face eu.
B:- Nu Motan Noir. E prea periculos.
M.N:- Te rog Buburuzo, ai încredere. Am văzut-o cu ochii mei cum controla situația.
B:- Mă mai gândesc. Oricum dacă nu o aleg pe ea cred că Mylene ar fi cea mai potrivită pentru acest miraculos.
M.N:-.... Dar eu o vreau pe Marinette..
B:- Stai un pic, ești îndrăgostit de Marinette?
M.N:-...Eu-eu eu trebuie să plec. Au revoir My lady.
Ok ce a fost asta? Doar nu e îndrăgostit de mine, de Marinette? Nu o iubea pe Buburuza? Adică tot pe mine dar acum și pe Marinette? Ce e cu el? De când am salvat situația ca Multimouse e o altă persoană ca de obicei. Doar nu l-a văzut pe buburuza în ea nu?
Ajung pe balconul meu și mă detransform. Chiar dacă azi a plouat, cerul era senin, iar luna îmi lumina balconul. Dintr-o dată aud un zgomot mic.
M.N:- Bună seara prințesă! Te deranjez?
M:- Motan Noir? Ce cauți tu aici?
M.N:- Am vrut să vorbesc cu cineva. Știi, în ultimul timp parcă totul e împotriva mea.
M:- Îmi pare rău să aud asta. Cumva te-ai certat cu Buburuza?
M.N:- Nu. Ea n-are de a face cu asta. Recent am început să am sentimente pentru o prietenă dar am dat-o în bară.
M:- Să înțeleg că nu îți mai place de Buburuza?
M.N:- Normal că îmi place de ea, dar după ce m-a refuzat de mai multe ori, am început să-mi pierd sentimentele față de ea.
M:- Și,cum este această fată?
M.N:- Este foarte frumoasă, tandră, educată, originală, deșteaptă, atentă. E așa perfectă.
M:- O placi mult așai?
M.N:- Ea nu simte la fel. Defapt mă ignoră total.
M:- Te-ai gândit că poate o face din cauză că te place și ea?
M.N:- Este posibil?
M:- De ce nu îi spui ce simți?
M.N:- Ai dreptate. Marinette. Tu ești fata de care îmi place.

Mulțumesc că ai ajuns la finalul acestui capitol. Este continuarea sezonului 4 din perspectiva mea. Nu vă dau mai multe spoilere, citiți și o să aflați.