Toate drumurile duc la tine

Capitolul III

Marinette pov
M.N:- Marinette, ești bine? Marinette?
Eram pierdută în gânduri când aud cum persoana din fața mea încearcă să mă aducă la realitate.
M:- Motan Noir?
M.N:- Marinette. Ești bine? La ce te gândeai?
M:- La, la nimic. Scuze Motan Noir, doar că nu prea sunt în apele mele. Vezi tu, simt că nu pot controla situația în care mă aflu.
M.N:- La ce te referi?
    Deci toată conversația a fost doar în capul meu și el nu știe că sunt buburuza. E perfect atunci.
M:- Habar n-am cum să-ți explic, e prea complicat...
M.N:- Dacă nu poți, nu trebuie să-mi spui, te înțeleg perfect. - spune și îl văd cum vine mai aproape de mine și mă luase în brațe tandru.
M:- Chiar aveam nevoie de asta.
M.N:- Mă bucur că te-am făcut să zâmbești un pic. Nu știu care e motivul pentru care nu ești bine Marinette, dar lasă-mă să-ți dau un sfat. Să nu te ferești de ploaie, învață să dansezi în ea.
M:- Adică?
M.N:- Îți vei da seama la momentul potrivit.
  Nu am văzut niciodată partea asta a lui. Mă simt atrasă de el în momentul de față. Mă uit în ochii lui și fără să mă controlez îl sărut pe obraz.
M:- Mulțumesc Motan Noir.
Era roșie la față, se comporta ca și cum ar fi buburuza lângă el.
M.N:- M.. Marinette.. Eu trebuie să plec acum, am ceva treabă. O să mai vin la tine îți promit.
   Și cu o ultimă privire își ia rămas bun. Decid să intru în camera mea,dar acolo am parte de o surpriză. Era Adrien, care stătea pe canapeaua care se afla în mijlocul camerei. Își ridică privirea din pământ și se uită la mine.
M:- Deci, ai reușit să te descarci?
Ad:- Cred că da, ploaia asta mă ajută enorm de mult. Dar tu? Ești mai bine?
M:- Mult mai bine. - și afișez un zâmbet mic când în minte îmi apare scena de dinainte.
Ad:- Mă bucur atunci. Pot să te întreb ceva?
M:- Da, desigur.
Ad:- Spune-mi te rog cu ce te-am rănit să știu și să repar totul între noi.
M:- Adevărul e Adrien că.. Am un secret și nu pot să-ți spun, defapt, nu pot să spun nimănui și chestia asta mi-a dat lumea peste cap. Trebuie să mint, ca să nu își dea seama cineva că...
Ad:- Off Marinette, te înțeleg perfect, și eu trec prin asta. Nu am cui să îi povestesc fiindcă nu m-ar înțelege nimeni, dar dacă vrei, îmi poți spune orice.
M:- Nu e momentul potrivit.. Dar la un moment dat o să-ți spun tot.
Ad:- Ai auzit de o nouă super eroină?
M:- Nouă super eroină?
Ad:- Da. O cheamă Multimouse.
M:- A fost pe moment, nu cred că este o super eroină.
Ad:- Eu nu cred, eu cred că e mai mult decât atât.
M:- De ce zici asta?
Ad:- Îmi place de ea, adică felul ei, înțelegi? E deșteaptă, precaută, știe ce face.
M:- Ai văzut-o în acțiune?
Ad:- Doar o mică parte. E genială.
M:-...
Ad:- Aș vrea s-o văd dinou. Eu cred că ar face o echipă grozavă cu Buburuza și Motan Noir, nu crezi?
M:- Nu știu, asta ei decid.
Ad:- Da, sper să decidă corect, merită o șansă.
  Mă uit la el și văd că obraji lui sunt rozalii. Oare o simpatizează pe Multimouse? Adică pe mine? Gata Marinette, din acest moment nu te mai gândesti. Trebuie să găsești un alt subiect de discutat.
M:- Oare Alya și Nino s-au trezit?
Ad:- Hai să mergem să vedem, dar dacă încă dorm ce ne facem?
M:- Venim sus în camera mea și dacă vrei putem sa ne uitam la un film, dacă nu, găsim altceva de făcut. Oricum e de-abia 20:45.
    Ajungem jos și ce găsim,un Alya peste un Nino dormind buștean. Super. Adrien se uită la mine cu un mic zâmbet și îmi indică să urcăm înapoi în camera mea.
Ad:- Se pare că suntem doar noi doi, singuri..
M:- Daa, singuri.. Deci ce ai vrea să facem? Ne mai uităm la un film sau preferi altceva?
Ad:- Sincer? Aș vrea să vorbim. Să vorbim despre tot ce se întâmplă între noi.. Simt nevoia să mă descarc Marinette..
M:- Vreau să-mi cer scuze că te-am ignorat și m-am comportat indiferent cu tine, doar că... Am auzit cum că tu și Kagami sunteți împreună iar după nu mai sunteți, plus ce am pe cap..
Ad:- Eu și Kagami ne-am despărțit fiindcă nu am putut să mă concentrez pe ea.. Este o fată pe care o iubesc și..
M:- O fată?
Ad:- Da, dar nu mai contează, ea nu mă place, și mi-a zis de multe ori dar o iubesc atât de mult încât nu pot să renunț, până acum am crezut că e imposibil dar se pare că pot..
M:- Te înțeleg... Nici băiatul de care sunt îndrăgostită nu mă place.. Sunt doar o prietenă..
Ad:- Cred că e orb acel băiat, meriți mai mult Marinette..
M:- Nu sunt sigură de asta Adrien..
Ad:- Dar de ce? Spune-mi.
M:- Simt ceva față de acest băiat ce nu am simțit față de nimeni. Iubirea ce simt față de el e una sinceră, e ca și cum focul și aerul s-ar combina. Focul s-ar împrăștia peste tot, arzând puternic. Sună prostesc dar chiar asta simt. Acele priviri calde, emoțiile când ești lângă el, e ceva de nedescris.
Ad:- Wow Marinette, nu știam că simți toate astea. Cum e acest băiat?
M:- E deștept, amuzant, e sincer, are un zâmbet cald, e grijuliu, foarte prietenos. Deși are foarte multe pe cap, practic toată lumea s-a prăbușit în el, el nu încetează să zâmbească. Am față de el un respect imens, și îl admir foarte mult.
Ad:- Habar n-are acel băiat ce pierde.. Ești o minune Marinette.
  Spunând asta mă luase în brațe. Off Adrien dacă ai știi că despre tine e vorba oare am fii diferiți? Oare m-ai iubi cum o fac eu.? Îmi e așa frică să-ți mărturisesc ce simt.
Ad:- Dacă tot vorbim de asta, de ce te-ai desparțit de Luka?
M:- Nu am fost sinceră cu el. Nu puteam să îi zic adevărul despre ce mi se întâmplă, plus că știa că inima mea îi aparține acelui băiat. Îmi pare așa rău că i-am frânt inima. El chiar nu merita asta..
Ad:- Cred că este mai bine așa. Cel mai rău sentiment este când ești mințit de persoana de la care nu ai fi așteptat niciodată. Știu asta. Realitatea doare dar să îi dai speranțe false cuiva e și mai grav. Omul ăla care te iubește va înțelege dacă îi spui frumos fără să îl minți.
M:- Presupun că ai dreptate.
Ad:- Capul sus Marinette. Nu lăsa pe nimeni și nimic să te pune la pământ. Ești o persoană foarte puternică. În plus, ca sprijin îl ai pe cel mai faimos model din Paris, Adrien Agreste. - și îmi zâmbește călduros.
La auzul cuvintelor și reacția feței lui am început să râd cum nu am mai râs în ultimul timp.
M:- A..dri..en, nu mai pot. - spun încă râzând. - De unde a venit asta?
Ad:- Nu știu dar nu regret că am zis asta. La urma urmei e adevărat, iar zâmbetul tău m-a liniștit foarte mult. Mi-a lipsit acel zâmbet.
M:- Ia-mă în brațe încă o dată. Simt nevoia. - spun zâmbind ca un copil.
Ad:- Îmbrățișează-mă când simți nevoia. Te descarci mult dacă îmbrățișezi o persoană știi?
M:- Atunci să nu te miri dacă nu mă dau jos de pe tine :3
Adrien pov
Mă uitam la ea, era ca un copilaș. Avea nevoie de cineva cu care să vorbească iar acum o văd mult mai liniștită ca înainte. Trebuie să recunosc că îmi place ideea de a mă îmbrățișa de fiecare dată când simte nevoia, cel puțin așa mă descarc și eu când nu sunt în apele mele,iar faptul că are încredere în mine, e cel mai frumos sentiment. Simt ceva față de ea, ceva străin dar un sentiment pe care am simțit-o cu super eroina Parisului. Da, Adrien Agreste s-a îndrăgostit.