Mi-am dat seama că visul pe care l-am trăit în acea noapte de vara, nu avea decât să îmi scoată la iveală niște gânduri ce de mult timp le-am ascuns într-un colțișor întunecat și îndepărtat al minții mele, încercând să le uit și să mă mint singur că nu sunt adevărate.
Am refuzat să cred că în această lume nu mai există oameni, dar acum m-am împăcat cu ideea asta. Nu mai există valori morale. Încrederea a apărut doar pentru a putea trăda. Sinceritatea? Nu mai există, poate nu a existat niciodată. Oamenii mint încontinuu, nu contează pe cine. Fiecare își stabilește care e granița între o minciună bună și una rea și mint pe oricine. Apoi mai mint în continuare, poate chiar și pe ei, și se scuză că era o minciună bună, menită să protejeze ceva sau pe cineva, dar adevărul e că nu există minciuni bune sau rele, ele sunt doar minciuni și oricât de mult ai vrea să protejezi pe cineva folosind una, mai rău vei rănii. Nu mai există respect, corectitudine, integritate, iubire, nu mai există nimic. Fiecare își vede interesul și nimeni și nimic nu mai contează.
Animalele nici măcar nu merită să fie comparate cu oamenii. Ar fi o jignire imensă pentru acestea. Oamenii sunt niște gunoaie.
Deși nu aș vrea să implic religia în această discuție, am să o fac. Aceasta din urmă, spune că trebuie să facem fapte bune pentru a ajunge în rai, altfel, vom ajunge în iad. Un adevăr tot există undeva, poate doar s-a omis un lucru fatal. Poate că raiul și iadul se afla chiar aici, pe Pământ, iar noi, oamenii, decidem conștient sau inconștient, prin liberul arbitru, dacă transformam această lume într-un eden sau infern.
Aștept cu nerăbdare ziua în care o să vină sfârșitul lumii, apocalipsa, ziua judecății sau cum vreți voi să îi spuneți. Ziua în care rasa umană o să fie eradicată de pe fața Pământului sau de oriunde din univers. Când toți vor fi în agonie, eu voi fi în extaz. Doar că din păcate, acea zi, nu va veni prea curând, dar până atunci, mă consolează gândul ca la toți ne vine rândul.
