Numele meu este Davina. Am 14 ani. Locuiesc în Los Angeles, restul e negru. M-am trezit pe stradă iar singurul lucru pe care mi l-am amintit era şoptit de o voce, un nume. "Sharon." Nu ştiu cine e sau ce vrea. Aproape în fiecare secundă aud numele ei, şoptit de o voce de femeie. De când m-am trezit am muncit, am căutat o casă, mi-am căutat familia, dar nimic. Am reuşit doar să mă mut într-un mic apartament. În fiecare noapte se vede o lumină, în pădurea de lângă mine. Ceva mă atrage acolo, un vânt care parcă îmi şopteşte.. "Sharon". Sunt hotărâtă. Pornesc spre pădure. Ştiu drumul, printre copaci, pe cărare, spre lac. O umbră apare lângă mine şi o recunosc. Este el. Dar cum? Nu mă înşel, chiar este el.
"Bună Davina."
"Jason..."
"Ce cauți aici?"
"Am venit să te anunț că a început."
"Ce să înceapă?"
"Jocul."
"Al cui?"
"Jocul lor, al vocilor."
"Despre ce tot vorbeşti?"
"Nu îți aminteşti? Asta ți-a fost scris în Marea Carte. Sharon a zis-o."
"Ce Mare Carte? Cine e Sharon?"
"Vino cu mine, Davina... "
CITEȘTI
Jocul Vocilor
Fiksi PenggemarDavina este o fată obişnuită, cel puțin aşa crede ea. Totul se schimbă într-o fracțiune de secundă, când în minte apar vocile...
