Capitolul 1

179 25 7
                                    

             Jin se apleaca la ceasul de pe noptiera , constatand ca nu mai e mult si zorile vor lumina incaperea obscura inainte  sa adoarma macar o ora. 

Era constient ca noaptea este ca si pierduta, una din putinele oportunitati pentru a-si putea organiza mai bine ideile abstracte de stresul care il invaluia fara ca macar sa se observe acest lucru.  O noapte fara somn nu mai reprezenta un efort deosebit in momentele de plina tensiune; tot felul de ganduri banale nu ii dadeau pace fiind nevoit sa repete aceleasi insomnii la nesfarsit . Stia ca trebuie sa ramana treaz si nu doar avand ochii deschisi holbati la tavan , ci cu toate simturile activate desi inca nici el nu avea habar la ce are sa ii foloseasca acest chin voluntar. Avea impresia ca este urmarit pretutindeni asteptand momentul in care va inchide ochii mai mult de o secunda.

Se privea din cand in cand in oglinda desi parcurgea de fiecare data acelasi drum lung , camera fiind prea mare pentru o singura persoana. Sa isi analizeze expresia in oglinda imensa nu ii oferea nici satisfactie nici dezgust , poate doar o doza de indiferenta tipica maturitatii. Cu toate acestea , nu ezita sa isi treaca pe rand degetele prin parul des , prea lung si prea lucios. Aceasta miscare devenea un automatism , ori de cate ori facea asta, se intorcea la marginea fotoliului preferat holbandu-se la cadranul care indica orele patru si jumatate. Se tranti lipsit de rabdare in fotoliu lasandu-se in voia materialului fin de pe spatar. Degetele de la picioare i se cufunda tot mai adanc in covorul pufos iar capul ii era sucit in preumbra cu ochii inchisi . Aceasta simulare a somnului o constata ca fiind inutila in acest context. Isi deschide brusc ochii ridicandu-se energic de pe fotoliu axat pe privelistea Seoul-ului printre copacii ce ii bateau in geam. Iritarea pare sa se accentueze strangand din pumni cu putere . Jin se smuci brusc , pentru o secunda , avea dorinta de a lovi ceva din plin , insa miscarile contradictorii ale corpului sau, sfarsesc prin sunetul fosnetului unuei hartii. Se calma pentru un moment cat isi adanci mana la fundul buzunarului drept scotand la iveala o bucata de hartie atent impaturita. Desi stia de prezenta ei , tot se lasa surprins sa o revada , din ce in ce mai irascibil la gandul ca era cat pe ce sa o uite ceva vreme acolo. Bucata de hartie parea din ce in ce mai interesanta chiar si fara sa fie deschisa, Jin ii stia continutul pe derost , continut ce ii inunda ratiunea. 

,,Scrisoarea asta incepe sa ma enerveze! ''

Game Over or continueUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum