Game Over or continue

Capitolul 2

Odată ce străzile erau perfect luminate , teama lui Jin dipărea instantaneu , nu se mai simţea urmărit. Însa, atunci când teama dipărea , frustrările se acutizau , iar genul de frustrări din ultima perioadă aveau altă nuanţă . Ar fi vrut să se izoleze complet până ce s-ar fi rezolvat totul dar ştia prea bine că a face faţă propriilor emoţii , nu era punctul său forte. Trăind printre oameni care ii displaceau , a invaţat sa ii asculte si să ii susţină fară a da cea mai mica importanţă pe ceea ce aveau de spus , lucru ce l-a aplicat cat si in cazul uitarii , aproape definitive , a unor emotii ce socotea el , îl puteau distruge. Evident, aceasta strategie nu funcţiona mereu, emoţiile tot îl copleşeau si parcă exact in momentul in care era sigur ca a uitat totul , reveneau toate amintirile inapoi ca prin minune.

Acest fapt s-a intamplat si la ora opt. Jin doar ce ieşise pe usă destul de calm cu un aer respingător în ciuda look-ului său ce atrăgea priviri. Singurul care părea sa nu fie deacord era vântul rece si greu ce îl impiedica să inainteze. Cu cat se apropia de destinaţie cu atât işi încleşta degetele mai adănc in buzunarul pantalonilor .

Odată ajuns , ce era de făcut? Era mai bine să uite aceste străzi , această adresă si acest aer, la fel de simplu cum o făcea cu ceea ce nu îi convenea . Jin se opri in faţa unei străduţe înguste meditând o vreme la ceea ce urma să facă . Expiră dintr-o suflare tot aerul cald din piept inlocuindu-l cu cel rece, era pregătit sa inainteze. Bocancii ce se loveau de asfalt emiteau un zgomot enervant , deaceea mersul ii era din ce in ce mai rapid .

- Ce faci iar aici? un tanar a carui expresie dădea de bănuit apăru din umbră.

-Te căutam!

Jin privea crispat la felul în care tipul zdrobea in varful cizmelor câteva cioburi, dar era şi uşurat că nu avea sa străbată atata drum pentru a-l găsi.

-Mă mir... . sesizând vigoarea din ochii lui Jin incepu să inţeleagă. Urmează-mă!

Fara a sta prea mult pe gânduri, Jin se ţinea după el parcă imitandu-i fiecare pas .

-Ai grijă la cap... brunetul misterios î-l facu atent la un manunchi de fire smulse ce se legănau şi ar fi putut oricând sa electrocuteze.

Firele ascundeau o usă din oţel care se deschidea cu un scârţâit sinistru.

Braţele lui musculoase îl îmbrânciră pe Jin ce ateriză pe un pat vechi.

-Nu te uita aşa , nu ai mai venit de mult.

Totuşi , asta era o scuza? Jin decide sa nu comenteze de această dată deşi ar fi vrut.

Se lasă sarutat de buzele lui uscate fără a se impotrivi , işi coborî privirea urmărind cum, pe rand, îi erau date jos hainele. Ajuns la turul pantalonilor , Jin işi înfipse degetele in bicepşii acestuia .

-Nu tu vroiai să fac asta? tanărul ii ridica bărbia asteptand un raspuns cât mai rapid.

-Ba da!

Acestea fiind spuse , el isi continuă numărul . Singurul zgomot pe care l-a mai auzit Jin a fost acela al fermuarului pantalonilor , tras tare . Stia că este o decizie proastă , ştia asta incă de la inceput , dar numai aşa ajungea să uite de toate.... unii aleg să se taie pentru a depăşii emoţiile , Jin alesese această cale.

-Iţi place?

Erau singurele vorbe ce le mai rostea anonimatul in timpul penetrării uşor stângace, si singurele momente in care preţ de o secunda , Jin părea să fie constient că cineva se afla in el ...după care reintră in starea sa linistită , asemenea unuia aflat in comă. Parul ii dădea în ochi lipindu-se de nas , de buze datorită sudorii fiind destul de cald datorita fierbinţelii ce o primea de la partenerul său.

-Jin? Mai eşti?

-Ah , da...

Jin işi reveni din ,,comă'' fiind capabil să se ridice de pe jos stergându-şi lichidul albicios de pe piele.

-Te ştiu aerian , dar acum ce s-a intamplat? Pari eşuat.

-Ţi se pare... aruncându-i o privire acidă.

-Phh, speram sa imi spui tu , dar e posibil sa fie de la asta?

Tanărul tolănit pe o canapea flutură o bucată de hârtie uşor neglijent.

-Dă-o inapoi ! De unde o ai? Jin se repezi smulgând-o din mâinile lui.

-Era in pantaloni dar văd că a-i si uitat de ea.

-Ai citit-o? intorcând privirea spre ochii lui cenusii pregătit de atac.

-Nu tot , dar pot deduce că e de desparţire ... îmi pare rău pentru tine.

-De ce pentru mine? Eu sunt cel care a scris-o! se roţăi cu o nuanta de rosu aprins în obraji.

-Ţi-am văzut scrisul şi înainte , nu scrii tu aşa caligrafic.

Era incolţit , nu ştia ce să mai zică .

-Ce faci?

Jin nu îi oferi nici un raspuns , doar işi ridică hainele de pe jos şi ieşi la fel de repede şi calm afară .

Era destul de întuneric afară , fapt ce îl determina să ajungă cât mai repede acasă de unde probabil avea să o ia de la capăt. Deschise uşa brutal copleşit în final de nervi . Îndată ce închise uşa calcă pe un plic de un alb imaculat.

,,Ce mai e şi cu asta? '' Ridică plicul tensionat să nu fie la fel ca şi ultimul primit sau poate chiar mai tăios. Scria:

,, Dragă Jin,

Ţi-am aflat numele foarte uşor , aşa că nu fi surprins. Nu te-ai săturat să duci această viaţa mizeră? Sa nu crezi ca te judec , doar am sesizat cat iti este de greu. Sunt dispus sa iti ofer un loc de munca in scopul cultivarii talentelor dumneavoastra care e pacat sa le irositi intr-un mod atat de josnic.Ştiu ca la ora actuală iţi este greu să ai o ocupaţie Puteţi lua această scrisoare ca pe o glumă , un joc , un bâlci , eu vă intreb doar... Acceptaţi? ''

Jin mototolii scrisoarea in mană , clocotind de furie deoarece temerea lui se activase , era urmărit.