frați vitregi (BxB )

2

Mă trezesc brusc și nici măcar nu-mi aduc aminte de ce. Mă ridic somnoros și îmi verific telefonului. Aveam un mesaj de la Raven, de acum o ora aproape. Deblochez telefonul și întru în mesagerie.

HEY! Transportul se muta între orele 13:00 și 18:00. Succes brunetule! :)

Ea e Raven, sefa mea. E cea mai grozava șefă, și probabil fiindcă știe sa ai e răbdare cu toți, ea având doi copii mici. Un zâmbet mi se schițează pe buze și ma uit la ora. Mai am doar 30 de minute, e suficient, dar sunt eu prea leneș. Casc larg și abia acum observ ca blondul nu era în camera. Ma ridic de pe saltea și încep să-mi caut haine în ghiozdan. Aleg o pereche de blugi negri cu multe tăieturi și un tricou, nu prea lung și nici chiar larg, negru. Ma îmbrac repede grăbindu-ma putin, teoretic am timp dar practic, vom vedea. Cobor în bucătărie și îi văd pe toți la masa, le zâmbesc și ma așez și eu iar femeia blonda îmi pune o farfurie cu mâncare în față. Sunt urmărit cu privirea de blond iar asta ma face sa ma încordez simțindu-ma ciudat în preajma lui, probabil fiindcă, pur și simplu ma urăște. Termin repede de mâncat de dau sa plec dar vocea blândă a "mamei"  ma oprește.

-Unde pleci dragule asa grăbit?

Ma întorc cu fata spre ea și zâmbesc scurt în timp ce cautam o minciuna convingătoare.

-Ma întâlnesc cu un prieten...

Îi răspund sec iar ea îmi da din cap în semn de "okay, poți pleca ". Ma bucur că m-a crezut asa că îmi iau motocicleta pe care mi-a adus-o Raven azi-noapte și plec înspre "sediu". Îmi mușc buza inferioara încă încordat și nici nu mai sunt atent la drum. Nu știu ce e cu mine, poate ideea ca am revenit în casa în care locuiește și Matthew, mă omoară. Nu am nimic cu el, îl înțeleg într-un fel, doar ca nu mi se pare corect ca se poarta asa de rece cu mine chiar și după atâția ani. Când am plecat la internatul ala sinistru și ciudat, mai vorbeam puțin, doar că între timp... Eu având prea mult de învățat, pur și simplu am rupt legătura. Ajung la sediu și întru în clădire, iau cheile de la mașină de la cineva și plec.

Raven, crezi ca poți să mă ajuți cu ceva?

Trimit mesajul cam agitat și tensionat. Vreau sa ma ajute cu cadoul de ziua blondului. Da, sunt supărat pe el, dar poate pot rezolva asta cumva, oricum trebuie sa ma mut în câteva zile, maxim doua săptămâni. Vreau sa încerc să-i repar carnetul, am toate foile păstrate într-o cutie ce seamănă cu un cufăr, în cazul în care o sa le vrea. Tresar scurt când aud telefonul sunând și vad mesajul primit de la Raven.

Sigur :), doar spune-mi cu ce!

Vreau sa repar un carnețel rupt și îmi trebuie unul identic și cineva care sa știe sa imite scrisul perfect. Mersi!

Okay, am sa vad ce pot face, îmi trebuie carnetul și restul rezolv eu cumva :), succes cu transportul pustiule!

:) mersi!

Mereu pune fete zâmbitoare ca să sa te simți bine când vorbești cu ea. Pornesc mașina și încep sa conduc pe lungul drum pana la destinație.

                                    (…)

Ajung mort de oboseala acasă și ma așez pe canapea. Probabil voi face febră musculara la cât am mers. S-a strict ceva la mașină la jumătatea drumului și a trebuit sa merg pe jos, iar acum ma simt mai mort decât deobicei. Raven va veni mâine și îi voi da carnețelul, ca să-l ducă la ceva prieten de-al ei și sa îl repare. Sper doar sa reușească, având în vedere ca eu voi pleca în doua săptămâni iar ziua lui Matthew e în doua săptămâni, îi voi da cadoul și voi pleca. Asta e planul meu, dacă ma v-a ura în continuare, asta e, dacă nu, mi-e indiferent, oricum nu cred ca voi mai tine legătura cu el, sau cu părinții mei prea mult.

[14 zile]