Misterele Trecutului *EDITARE* ||Louis Tomlinson F.F||

Capitolul 3

"Louis POV"

Simt ca innebunesc, stau in parc pe o banca si aud vocea lui Rose, la 4 ani dupa disparitia ei, in ziua in care am cunoscut-o pe Taylor, o femeie foarte asemanatoare cu ea, am luat-o razna atat de rau. Imediat deschid ochii căutând-o cu privirea. Nu o vad pe nicăieri, dar stai, nu e Taylor?

-Taylor!

Ea se întoarce si zambeste, zâmbetul ei e asa frumos.

-Buna! spune aceasta așezandu-se pe banca lângă mine

-Ce faci aici?

-Luisa vroia sa iasă afara asa ca am adus-o in parc, e un copil mult prea energic.Tu? Știam de la Nick ca toți se duc la cimitir la mormântul lui Rose.

-Dintre toți, eu sunt singurul care nu a fost, nu se duce si nici nu va merge vreodată. O iubesc prea mult ca s-o pot uita si sa cred ca e moarta.

-Ești primul bărbat pe care-l aud ca nu poate uita o fata.

-Si cred ca si ultimul, când am întâlnit-o pe ea m-am schimbat complet: comportamentul si sentimentele, am devenit o persoana mai buna, datorită ei. Ii multumesc Domnului ca a adus-o in viața mea, dar acum il "urăsc" pentru ca a luat-o de lângă mine.

-Poate destinul nu a vrut sa va întâlniti o perioada si poate incurand o sa va revedeți.

-Ești prima persoana care-mi spune asta, toți ma cred ridicol.

-Eu nu cred asta despre tine, sa uiti o persoana pe care ai iubit-o nu e asa usor, crede-ma stiu ce zic.

-Esti foarte înțelegătoare cu oamenii, parca i-ai cunoaște de o viața. Si tu ești singura?

O intreb dar nu stiu de unde am avut curajul. Simt ceva legat de ea, ceva ce ma atrage si nu ma pot impotrivi, ceva ce am mai simtit inainte.

-Da, dar prefer sa nu vorbesc despre asta.

-Înțeleg, fiecare cu "misterele" lui, nu?

-Ceva de genul.

Mica noastra conversatie este intrerupta de Louisa, care vine alergand spre noi.

-Louis!!!

Luisa e asa mică si draguta, am văzut-o doar o data si deja țin mult la ea. Taylor e foarte puternica, a crescut-o singură timp de aproape 4 ani.

-Mami, ma dai in leagăn?

-Vrei sa te dau eu in leagăn?

-Da!!!

-Haide!

-Mersi ca faci asta!

Am plecat de mana cu Luisa spre locul de joaca, mamă, câți copii. Am pus-o pe Luisa in leagăn si am început s-o legăn încet. Cand mă uit la Luisa parcă o vad pe Rose, asta e imposibil, am vedenii. Si Luisa seamănă foarte mult cu mama ei si Taylor seamănă foarte bine cu Rose, e cel mai ciudat lucru pe care l-am vazut. Da stai, astăzi se împlinesc 4 ani de la accident. Poate ca Dumnezeu mi-a dat o a doua șansa, poate...poate este momentul sa trec peste, cred ca s-a ivit o buna oportunitate sa o fac.

Am plecat spre topogan si am dat-o de câteva ori, dar pare asa obosită, asa ca am luat-o in brate si am mers spre Taylor.

~~~Taylor POV~~~

Ma uit la amândoi cum se distrează împreună, se vede cum s-au atașat repede unul de altul si se stiu doar de cateva ore.Louis o privește ca pe fiica lui, defapt este fiica lui, niciodată n-am înțeles de ce s-a culcat cu Ana, poate o să-i explice lui Taylor. Nici n-am observat ca lângă mine pe banca se afla un trandafir roșu, preferații mei, sigur l-a adus pentru Rose. Eram atât de adâncită in gândurile mele încât nici nu l-am observat pe Louis venind cu Luisa în brațe care era aproape adormită.