3

174 9 0
                                    

-Bella,iubita mea!a sărit Anemona în pat lângă mine,sărutându-mă și luandu-ma în brațe.

-Wow,cât e ceasul?am întrebat buimacă de somn.

-Aproape 9!

-Pfff,cât am dormit!Da,ce faină esti!am spus studiind-o.Semăna perfect cu frate-su.Zveltă,parul lung si negru,piele frumos bronzată,ochii mari și negrii,gene lungi și era înaltă,putin mai mică decât Raul,dar mai înaltă că mine.

-Tu vorbești?Ai devenit superbă,Bella,serios!

-Mulțumesc!am spus și am luat-o in brațe.

-Mergem să mâncăm ceva?Sunt ruptă de foame!

-Și eu!

-S-a deschis un local în oraș și fac cea mai bună shaorma din lume!Vrei sa mergem acolo?

-Desigur!am spus și m-am ridicat din pat ca să mă pot pregăti.

-Ne întâlnim acolo și cu prietenul meu!

Mi-am luat o rochiță vaporoasă,o pereche de sandale joase,părul l-am prins într-un coc neglijent,mi-am dat cu putin fond de ten,rimel și stugurel și am fost gata.

După ce am mâncat,iubitul Anemonei trebuia sa meargă la munca in tura de noapte,așa că noi ne-am mai plimbat puțin prin oraș.A fost placut să revăd din nou orașul de care imi fusese atât de dor și pe care nu îl mai văzusem de atâția ani.Am făcut poze pe malul Timișului strălucitor de la luminițele pe care le montase primăria pe pod.Trecusem prin fața unui club,unde se auzeau bubuiturile unor manele.Nu stiu ce mi-a venit și am început să merg dansând cu mâinile pe sus,cand deodată am auzit fluierături,în spatele nostru.
Cand ne-am întors, Raul și niște prieteni de-ai lui stăteau rezemați de zidul clubului,fumau.

- Sper ca nu pe mine m-ai fluierat că ar fi scarbos!a spus Anemona râzând.

-Stai linistită,soru-mea,nu pe tine!a spus Raul și a tras un fum din țigară fixându-mă cu privirea.Ce faceți,nu vreți să vă alăturați nouă?

-Pai,nu stiu!Bella,tu vrei?

- Nu știu,Ane,nu cred ca sunt îmbrăcată adecvat!am spus uitandu-mă la rochița mea.

-Tu esti bine oricum!a spus Raul zâmbind ștrengar.

-Mai bine plecăm!i-am spus Anemonei,însă cu privirea la el.

-Hai,frumoaso ,că îți fac cinste cu un suc!a spus facandu-mi din ochi.

Am început să râd.

- Nu prea cred!Asta nu e invitație la suc,în primul rând că nici măcar nu m-ai invitat,ne-am întâlnit in întâmplător!

-Buuuun,să de-a dracu să te invit la suc și să mă refuzi că să vezi atunci!a spus aruncând mucul țigării și călcându-l.

-Hai,Bella,că mai înainte te rupeai pe aici pe drum!Nu de asta ai venit la noi?Să te distrezi?Hai ca uite e și Sergiu și Sorin.îi mai ți minte?Nu cred!Erai micuță!

-Îi țin minte,cum să nu!Sunt verișorii voștri,nu?

-Exact!

-Buna,Bella!Nu ai mai venit de mult pe la noi,te-ai supărat?a întrebat Sergiu.

-Pai, nu ați fost foarte prietenoși cu mine,deci...cam da!

-Și acum ce te-a facut sa revii?A întrebat Raul privindu-mă pe sub gene.

-Sincer,mi-a fost dor de surorile tale!

-Esti sigură că doar de asta?

-Foarte!am spus și i-am făcut cu ochiul.

-Hmh!Da,cum să nu!a pufnit într-un râs ironic.

-Hai să mergem,te rog,Ane!Ieșim altădată,acum chiar nu am nici un chef!

-Ok,cum vrei!a spus ea și am plecat acasă imediat ce ne-am luat la revedere de la băieți.

BellaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum