Oare poți iubi un om intr-atat,încât ai fi în stare să treci peste orice pentru el?
ATENȚIE!!!Cartea conține limbaj licențios și scene de violență sexuală explicite!
Mai aveam puțin și trebuia să plecăm,așa că ne-am făcut amândoi câte un duș și ne-am pregătit pentru petrecere.
-Iubito,nu vrei să vi până la mine în baie?a strigat Raul la mine.
-Oricât mi-aș dori să vin,nu pot,viața mea!Îmi stric părul și machiajul!
-Și eu care vròiam doar să mă speli pe spate!a spus râzând.Ce mică si perversă esti tu,Bella!
- Da,cum să nu!Să te spăl pe spate!am spus râzând la rândul meu.
Când a ieșit din baie s-a oprit brusc cu prosopul împrejurul taliei.
-Ești superbă!a spus ușor,când m-a văzut îmbrăcată doar în ciorapi cu jartiere și bikini. S-a apropiat de mine și a început să mă sărute pe gât.Deși îl văzusem de atâtea ori gol,de fiecare dată îmi trimitea fiori între coapse.
- Raul,potolește-te!am spus cu răsuflarea tăiată.A râs.Iubitule,mă ajuți să îmi închid rochia?am spus în timp ce mă îmbrăcam.
M-am privit în oglinda șifonierului...sau mai bine zis L-AM privit.M-a văzut holbandu-mă și mi-a zâmbit ștrengar făcându-mi din ochi,în timp ce își închidea nasturii cămășii.Mi-am mutat privirea rușinată.L-am văzut cu coada ochiului cum râdea pe înfundate,dând din cap exasperat.M-am intors și am rămas șocată.Cum putea un bărbat să arate atât de bine,încât să mă lase cu gura căscată?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Ești gata,iubito?m-a întrebat.
- Da!i-am răspuns,închizând și cea de a doua sandală.Mi-am luat plicul și am ieșit.
Tot drumul,nu-mi puteam lua ochii de la el.A dat muzica la maxim,bubuind în difuzoarele mașinii.Dadea din cap pe melodie și fredona uitându-se din când în când la mine,zâmbindu-mi:
-"Sunt o forță da,da,da Că-s Bentley pentru Versace Ți-ai dori mașină mea Chiar și maică-ta mă place.
Taci puțin mă sună banii Timpu-i scurt să merg la nani Când apar provoc tsunami O să te duc departe mami."
A râs punându-mi mâna pe picior,când m-a văzut cum mă uitam la el.Știa cât e de frumos și se mândrea.
- Ce e,iubito,nu-ți place cum arăt?a spus în timp ce dădea muzica mai încet.
- Nu!Deloc!am spus zâmbind ironic.
A început să râdă.
-De aia tremuri cand te ating?a spus alunecând cu mâna între picioarele mele.
- Raul,potolește-te,altfel nu mai mergem la nici o nuntă!am zis rușinată.A râs din nou,retrăgându-se.
A parcat mașina și a venit să-mi deschidă portiera.Am mers împreună în restaurant braț la braț.Înăuntru răsuna vocea lui Florin Salam și mi-am dat seama că nunta era a unui interlop sau cămătar,regretând imediat că am venit.
-De ce nu mi-ai spus la ce nuntă venim!l-am strâns pe Raul de mână.
- Nu îți fie teamă,iubito!Ești cu mine!Nu va îndrăzni nimeni să se atingă de tine!a spus înaintând prin mulțime,apoi ne-am așezat la o masă.
El s-a distrat fiind obișnuit cu un asemenea anturaj,însă eu...am încercat,dar nu era genul de petrecere la care merg cu drag.
Ieșise la un moment dat la țigară,dar nu îl văzusem și am vrut și eu să ies la aer.Atunci unul din invitați m-a abordat,dar am încercat să îl refuz politicos,însă se părea că nu accepta prea ușor un refuz.
-Hai,păpușă!Zi care e prețul?Unde îți e peștele,că o să mă înțeleg cu el?
-Poftim?Mă-ta are pește,nu eu!am spus nervoasă.
-Zdreanțo!A spus și a vrut să mă lovească,dar chiar atunci venise Raul și i se citea furia în ochi.
- Ce e Bella?a întrebat venind spre mine.
-A,deci tu esti peștele!
-Te cheamă"Bella"?a întrebat ridicând din sprînceană.
-Am vrut să ies la aer și nenorocitul asta m-a abordat,iar eu am încercat să îl refuz politicos.
-Pe cine faci tu "nenorocit",curva dracu!A înjurat și a vrut să mă lovească din nou,iar atunci Raul a scos un pistol de la spate și l-a îndreptat spre el.Am rămas șocată.
-Taci,Bella!a spus încă uitându-se la nemernicul ăla.Nimeni nu te jignește atâta timp cât ești cu mine!
Am incercat să il calmez sărutându-l.
- Hai să plecăm,te rog!am spus agățându-mă de gâtul lui.
A băgat pistolul înapoi,m-a luat de mână și m-a condus până la mașină.
Un timp nici unul din noi nu a scos nici un cuvânt.
-Bella!a spus rupând tăcerea.Asta e lumea în care trăiesc eu în fiecare zi și cred că tu ești prea bună pentru lumea asta!Imi pare rău!Mâine poți pleca acasă!Nu putem să mai continuăm!a spus,dar eu deja nu îl mai auzeam,din cauza durerii din suflet.
