20

153 5 0
                                    

Sâmbăta era ziua cumpărăturilor,așa că am mers cu fiul meu la supermarketul din zonă.Când am ajuns la raionul cu dulciuri,bineînțeles că Andrei a început cu poftele.Într-un final am reușit și noi să mergem la casa de marcat.Am ieșit din supermarket și am mers la mașină.Era o mașină parcată în fața mea.Ok,dar problema era că un dobitoc parcase în spatele meu,blocându-mă.Înăuntru era șoferul,se uita pe telefon,probabil așteptând pe cineva.Îl puteam vedea prin parbriz,însă geamurile laterale erau fumurii.M-am dus în partea lui și am bătut nervoasă.A lăsat geamul în jos și am putut vedea un rânjet cât fața lui de mare.

- Bună,frumoaso!Te pot ajuta?a râs.

-Raul,ești cu capul?Te rog să mă lași să ies în momentul ăsta!am spus nervoasă.

-Și mie ce îmi iese?a întrebat încă râzând.

-Pe bune!Nu am chef de glume!Sunt cu Andrei,care e în mașină,moare de cald bietul de el!Plus că mă și grăbesc .Așa că,te rog,mută-te și lasă-mă să ies.

-Ești cu Andrei?Și mai bine!Te las să ieși,dacă mergi cu mine la o cafea!a spus apoi serios.

-Ești cu Andrei?Și mai bine!Te las să ieși,dacă mergi cu mine la o cafea!a spus apoi serios

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-Acum?Ți-am spus că mă grăbesc!

-Da!Acum!Altfel stai aici până se închide magazinul!Mașina din fața ta e a prietenului meu,care e directorul supermarketului!Până diseară nu pleacă!Deci?

-Offf,ok!am spus nervoasă.

-Vino după mine și nu încerca vreo șmecherie!Sau...a spus și a zâmbit ștrengar.

Am pornit după el.

-Unde mergem,mami?a întrebat Andrei.

-Mergem la suc cu Raul,scumpule!am spus atentă la drum.

-Iaaaaiii!a țipat entuziasmat.

Ne-am dus la o terasă,unde aveau și loc de joacă pentru copii.Noi ne-am pus la masă, iar Andrei s-a dus să își consume energia.

-Ce dulce e!a spus el privindu-l pe Andrei.Seamănă cu tine!

-Da,nu a luat nimic de la tine!am spus zâmbind.

-Ba da a luat!a spus zâmbind ștrengar.

-Na bine!am râs.

-Mi-a fost dor de râsul tău,iubito!

Am roșit.

- Bella,să ști că m-am schimbat!Nu mai fac ce făceam înainte!Spălătoria în care ne-am întâlnit e a mea, am lăsat prostiile!Știu că te-am rănit și îmi pare rău,dar nu am încetat să te iubesc.Da!M-am obișnuit să trăiesc fără tine,dar de multe ori mă surprindeam gândindu-mă la tine.

-De ce nu ți-ai refăcut viața ?

- Nu m-ai lăsat tu!Și acum că am aflat că am și un copil,îmi doresc și mai mult să fim din nou împreună.

-Da,Raul,dar eu nu mai simt la fel!am mințit,de frică să nu sufăr din nou.

-Am să te fac eu să simți!a spus și mi-a sărutat mâna.

M-am topit,iar inima stătea să îmi iasă din piept.

- Văd că,încă mai ai bijuteriile pe care ți le-am cumpărat!a spus uitându-se la lănțișorul care atârna în decolteu.

-Sigur că le mai am!am spus roșind.

-Uite!Știu că se apropie ziua ta de naștere,așa că ți-am cumpărat un cadou!a spus și a scos din buzunar o cutiuță.Și asta e pentru fiul meu!mi-a înmânat o altă cutiuță.

-Fiul tău?Mami,ce vrea sa spună,Raul?a întrebat Andrei,care între timp venise la noi.

Pentru un copil de 4 ani era foarte deștept.

-Scumpule?am spus ridicându-l la mine în poală.Mai știi când m-ai întrebat cine e tatăl tău,iar eu ți-am zis că deja l-ai întâlnit,dar că îți voi spune la momentul potrivit cine e?

-Da!

-Ei bine,Raul e tăticul tău,iubitule!

Nu a spus nimic.Se gândea.

-De ce nu ai stat cu mami să mă creșteți amândoi?l-a întrebat după o scurtă tăcere.

-Dragul meu,e o poveste mai lungă,pe care o să ți-o spun când vei crește mai mare,ok?Vreau doar să știi că ori de câte ori vei simți nevoia să mă vezi sau dacă vei avea nevoie de ceva,spune-i mamei tale să mă sune!a spus el.

-Dar de ce nu putem locui toți trei acum?

-Păi....Tati trebuie să vorbească cu mami ca să o convingă!

-Mami!a spus el cu ochi de cățeluș.

-Scumpule...am început,dar nu știam ce să ii spun.Du-te mai bine și te joacă,ok?Vom discuta mai târziu despre asta!

-Bine,mami!a spus el suparat,dar știam că nu o va lăsa așa.

-Mulțumesc!a spus Raul,după ce a plecat Andrei.

-Oricum trebuia să afle la un moment dat!

Am plecat de la terasă și în parcare,Andrei a fugit și l-a îmbrățișat strâns pe Raul,apoi a fugit la mașină.Mi s-a înmuiat inima .Am mers și eu la el și l-am sărutat pe obraz.

-Multumim pentru cadouri!i-am șoptit.

-Cu drag!Dar aștept să îmi mulțumești  în alt mod!a spus zâmbind ștrengar.

-Fă-mă tu să îți mulțumesc în alt mod!mi-am mușcat buza.

A râs.

-Offf,Bella!Nu ști să minți deloc!a oftat.

-Ce vrei să spui!

-Ai să vezi ce vreau să spun!Cât de curand!a spus și s-a urcat în mașină,iar înainte de a pleca s-a uitat la mine și mi-a făcut cu ochiul.



BellaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum