bolul crăpat de mușcate și Vogh pe ceramica uleioasă reamintea un bob de mazăre
nici de data asta nu se opri teiul din a se jumuli de verdeață
și gustul de expirație pe șira spinării
urcând. urcând. urcând.
era o zi de joi, sau poate marți, prea multe inspirații pe străzile încărcate cu fum din canal
el mergea cu spatele iar dar chipul său schimonosit dădu greș
brusc umezeala pereților, unghiile rupte apoi un ziar îi prinse degetele
simții o căldură, fascinantă, tulburătoare
care îi intră în piele, era ceva
erau copaci, oh erau și greieri, și copii
atâția copii cu avioane de hârtie în gură
văzuse și niște pene, se închină cerurilor
sărută pământulu, cu praful ce i se lipise ca o muscă de mâncare, ca un copil de propria mamă
era morbid să îți schimbi sufletul în haine sofisticate
i-ai dat diavolului ochii tăi, ăia a unui muritor lacom
iasomie, și te-ai răsucit în vale
ca un adult imatur și beat
iar când degetele înfășurate în transpirație și tremurat deveniră mascote
ca noi.
ca ei.
x-uri le apărură pe frunte
x-uri ce ardeau ca obrazul unui prunc plesnit de un păr blond
și capul, apoi părul îi fuse smuls și aruncat în coșul negru cu hârtii și cerneală ce își împinse picioarele pe pereți ca să mânjească fereastra
incinerare în glezne sau cum l-a numit Neptun un os adulmecat de coteț
dinții erau oglinzi sferice dar care vedeau doar galben
galben de pământ
ca atunci când îți adânceai micile oase în pietrișul ce îl spărgeai cu dinții
în noaptea când Manole și-a băgat părul în butoi și l-a făcut coroană leagănului
se auzi un scârțâit ca un deget în ureche
ca un bețisor de urechi împins prea adânc
apoi șiroaie de ulei pe pansamentele îngerilor
își pârjoli trupul găurit de răceală și respirații îndoite în colțul paginilor
cu cât își lipi picioare de gândaci pe ochi cu atât vedea soarele
îi simțea mâinile și aproape că se zgârciți că un câine cu paraziți pe el
la unu și-a înghițit limba
la doi un scorpion i se strecură sub piele ca o rază nebună de duhoare
la trei clipi până genele îi intrară în cristalin
la patru o coadă lungă îi neteză trupul
la cinci bău acetona și se simți
brusc
om
nu...o insectă
o insectă ce avea să fie servită
în cămașa cu carouri
cu suflul întețit de gheare
gheare ce îi strangulă capul și îi puse o tuse în bolul cu mâncare
la șase se văzu o lumânare
sau o țigară
era el...
sau un pătuț de copil ?
440 de cuvinte
Sper că v-a plăcut! Și pentru cei ce au susținut examenul de capacitate cât și cei cu bacul, felicitări tuturor!
Vacanță plăcută!
Scuzați eventualele greșeli gramaticale!
CITEȘTI
necropolă noviciată
PoetryÎși prelingea genunchii împrăștiind ace de siguranță. Se urcă în carul cu fân al lui Zalmoxis și simți mușcături. Clavicula îi alunecă într-un pom cu fier aruncat din paie. Copertă realizată de @Vikapdr finalizată
