You Belong To Me

Capitolul IV

Nu credeam că poate fi așa de rău.

Trecuse cam o săptămână de când Brooke mă dusese acasă, credeam că va deveni mai drăguț cu mine. Dar NU. Brooke nici măcar nu mai vorbea cu mine. Nu mai râdea de mine și îmi evita privirea.

Îmi imaginasem lucruri prea exagerate în privința noastră. Cât puteam fi de stupidă.

Pe Dean l-am evitat toată săptămâna, deși știam de la Denise că voia să vorbească despre tot ce se întâmplase vineri seară. Dar mă durea să-l privesc, să văd acei ochi de care fusesem îndrăgostită atâta timp cerându-mi iertarea.

Niciodată nu va înțelege felul în care mă simțisem în ultimul timp din cauza lui.

Am intrat în clasă pierdută printre atâtea gânduri.

- Bună, Ana

- Bună, Eva, i-am zâmbit colegei mele de bancă

- Ana, pari tristă. Ce ai?

- Nimic, Eva. Sunt doar îngrijorată pentru proiectele noastre finale. Sper ca totul să iasă bine...

- Ne-am pregătit mult, Ana, m-a încurajat Eva, îmbrățișându-mă

- Ai dreptate. Mulțumesc

Eva era o persoana veselă și optimistă. Mereu mă făcea să mă simt mai bine. Era colega mea de bancă din primul an de liceu și mereu ne înțlesesem de minune. Aveam încredere în ea, pentru că știam că va încerca mereu să mă ajute.

- Și, cum rămâne cu Brooke?, m-a întrebat ridicând o sprânceană

- Ce?

- Hai, Ana. Toată lumea vorbește depre asta de o săptămână. Brooke te-a târât din pub-ul ăla de mână. Părea nervos și mai avea puțin și-l bătea pe Dean, pentru că încercase să te sărute.

- Aa, asta era. Păi nu am mai vorbit cu el de atunci. M-a dus acasă și cam atât, i-am răspuns căutând un pix în rucsac

- Brooke Davidson te-a condus acasă?!, a spus șocată. Ana, cum poți fi așa indiferentă?

- Eva, s-a tot luat de mine de când a apărut în liceu. Probabil că a vrut și el să-și spele păcatele...

- Tu nu realizezi că unele ar comite crime pentru a fi în locul tău?

- Evaaa!

- O, nu, Ana. Trebuie să fii conștientă că nu îi ești așa indiferentă și că nu făcea ceea ce a făcut vinerea trecută dacă nu îi păsa de tine

- Nu mă interesează, i-am răspuns în timp ce-mi scoteam caietul de engleză.

- Fetițo!

- Eva, ai făcut tema la engleză?, am încercat să schimb subiectul

- Ana, nu încerca să schimbi subiectul.

- Deci ai facut-o, i-am spus luăndu-i caietul din față

- Ești imposibilă, a spus râzând

- Oo ye, m-am strâmbat eu la ea

Ora de engleză a trecut greu. Gândul îmi zbura la Brooke, care nu venise la școală. Începusem să mă îngrijorez. Mă temeam să nu fi pățit ceva. Mă măcina din ce în ce mai mult amintirea acelei îmbrățișări. Pentru mine nu fusese doar un simplu contact fizic. Simțisem cum încremenisem în brațele lui puternice. Și era o senzație al naibii de placută. Ceea ce regretam și mai tare era că eu nu îi răspunsesem la îmbrățișare, pur și simplu rămăsesem blocată de multitudinea de senzații pe care le experimentam atunci când mă atingea. Nu voiam să mă îndrăgostesc de cineva așa de insuportabil. Însă amintirile mă copleșeau și nu-mi dădeau pace.