You Belong To Me

Capitolul III

Era Brooke.

Cum naiba făcuse rost de numărul meu de telefon? Un fior m-a străbătut și am rămas tăcută pentru câteva secunde, neștiind ce sa-i spun.

- Ana.. Vorbește, mi-a poruncit el calm

- Ci..ne ești?, l-am întrebat ușor

- Sunt sigur că știi., a spus încet

- Ok.. Ce vrei, Brooke?

- Deci știi.. Nimic, Ana. Voiam să văd ce faci.

- Nu cred că te interesează..

- Oo, ba da. Crede-ma, a spus el hotărât

- Ok, Brooke, ce urmărești?, l-am întrebat simțind cum o luam razna.

- Nimic, Ana..

- Atunci dacă nu ai vreu.., am încercat să spun, dar m-am intrerupt la jumatatea frazei.

- Ana..., mi-a repetat numele. Ce nume frumos. Totuși, ce faci?

- Bine, mă pregăteam, Brooke, i-am răspuns răstit

- Ai grija, Ana.
Tonul lui era așa de calm, dar în același timp la fel de autoritar.

- Mereu am.

Am închis. Eram foarte confuză. Ce urmărea? Fusese nesimțit cu mine toată săptămâna și acum îmi spunea să am grijă? Nu înțelegeam.

Am continuat să mă pregătesc pentru că deja era destul de târziu.

Am ales să mă îmbrac într-o pereche de blugi rupți, o cămășuță albă de mătase și m-am încălțat în bocancii mei "înalți"

Trey a venit să mă ia la 10 și am mers să o luam și pe Denise. Prima oară am trecut la kfc pentru că lui Trey îi venise foame. Acolo ne-am întâlnit și cu ceilalți și ne-am dus în Insomnia.

Mergeam acolo destul de des, era un pub unde se strângeau mulți și atmosfera era prea calumea.

Pe drum am râs cu poftă de certurile lui Trey și Drake. Motivul? O fată cu care voia să stea Drake și Trey nu era de acord.

- Prostule, îți irosești timpul cu aia.

- Îmi place de ea. Ei îi place de mine. Ne placem reciproc. Punct.

- Aha, profită de tine, tembelule.

- Hey, băieți, băieți, a încercat Denise să-i calmeze, lăsați certurile pe măine, după ce vă trece mahmureala.

- Denise are dreptate. În seara asta ne distrăm!, am spus entuziasmată.

- Ok, ok, doar de dragul vostru, a spus Trey, luându-me pe după umeri pe amândouă.

În sfârșit ajunsesem la Insomnia. Mulțimea de oameni din fața pub-ului era din ce în ce mai mare și mai gălăgioasă și se îmbulzeau ușor pentru a-și face loc în față.

Stăteam la coadă să plătim intrarea. Dean s-a pus lângă mine și m-a surprins că nu reacționam cum o făceam când el era prin preajmă

- Și ce mai zici, Ana?

- Sunt nerăbdătoare să intru și să mă distrez, tu?

- Și eu. Sper că îmi păstrezi un dans
NU CRED, Dean Lancaster îmi cerea să dansez cu el.

- Știu și eu...

- Hai, Ana. Nu mă refuza. Hai să o luâm de la început., m-a rugat

- Ok, Dean.. Dar nu știu...