Inchid ochi si vad un labirint intunecat,
Un lagar in care sunt condamnat
Vad mama si copii ce plang
Rezamati de pereti.
Le aud suferinta
le vad tristețea cand incerc sa-i privesc
Dar ochi lor oricum nu ma urmaresc.
Incerc sa gasesc o cale sa ies
Ca stand aici simpt ca inebunesc
nu vreau sa mai aud plansete, vaiete si suspine
Vreau un loc unde sa imi fie mai bine.
Vad o lumina in departare
Ma apropi de ea
Iar totul dispare
Si eu ma trezasc din visare.
Un vis atat sa fi fost
Si ma intorc in alta lume fara rost
Unde speranta abia imi mai palpaie
Si tristetea a inceput din nou sa ma bantuie.
