Drumul catre eternitate...

Be who you are

-Hmm...cum indraznesti sa ma atingi? Stii cine sunt eu ? Te pot distruge intr.o clipita.

-Nu ma intereseaza cine esti tu,iti cunosc bine personalitatea si ma dezgusti.

-Sunt acela care te.a facut puternic!

-Dar cu ce pret? Iti amintesti?

-Da imi aduc aminte ca si cum ar fi fos ieri.

-Las.o in pace!

-Aa.. dar eu nu o vreau pe ea ci pe tine! Sau daca ma gandesc mai bine distrugand.o pe ea te distrug pe tine !

*Demonul se indreapta spre mine si ma uit speriata si terifiata la el*

-Stai ! Nu pe ea o vrei! Ci pe mine!

-Vlad ce faci?

-Kristen stai!

-Deci daca o vrei pe ea, mai intai trebuie sa te lupti cu mine.

-V.a fi floare la ureche.*spune el incantat si convins de victorie*

-Haide! Ce mai astepti? Arata.ti puterea.

-Asta voiam sa aud!

*Cei doi incep lupta. Vlad avea sabia buna,dar degeaba deoarece palea in fata lui. Nu imi vine sa cred ca Vlad v.a pierde. Nu trebuie sa piarda deloc. Incepe sa piarda sange. O miscare,apoi loveste demonul si ii lasa o taietura adanca. Am observa gaura lasata de un cutit in spatele sau. Lupta desi este grav ranit. Mai bine nu spuneam acele vorbe si nu ajungeam in aceasta situatie. Oare la ce m.am gandit atunci ? Saracul si.a dat toata silinta sa ma faca fericita iar eu nu mi.am dat seama deloc. Nu imi vine sa cred ce egoista am fost. *

Atunci mi.am adus aminte de replica pe care mi.o zicea mama de fiecare data."Be who you are" daca vei face asta toti te vor indragi si respecta si asta s.a intamplat.

Intr.un moment il vad pe Vlad intins pe jos intins intr.o balta de sange abia reusind sa se mai miste,astfel fiind rupt firul imaginatiei mele.

-Vlad !!!*strig eu cat de tare pot*

Se uita la mine cu o privire de genul "e ok...nu iti face griji ,am facut tot ce am putut ,scuze" In acel moment ,uitandu.ma atent la el am realizat un lucru. El a fost pana acum el insusi si eu nu,asa c am strigat:

-Nuu!!!

-Vlad ! Acum care sunt ultimele tale cuvinte inainte sa mori?

-Stai !*spun eu* Nu il poti omora. Te rog,nu face asta!

-De ce nu? Fac ce vreau. Eu i.am dat puterile,eu i le iau.

-Nu poti face asta fiind ca ....

-Fiind ca ce?

-Fiind ca...il...il iubesc !

-Poftim?

-Da ! Il iubesc mult de tot! Este cea mai grozava persoana intalnita pana acum !

Doar atat trebuia sa spun. Inelul de la mana lui,cel din safir a luminat intreg taramul,asta dandu.i forta necesara,apoi demonul pali in lumina imaculata a inelului. Din cauza asta fu creeat pentru distrugerea raului . Vlad se ridica apoi vine la mine si ma dezleaga, si apoi ma imbratuseaza.

-Multumesc!

-Pentru ce imi multumesti?

-Pentru ca ai sus asta si m.ai ajutat sa.l inving!

-Vlad era datoria mea.

-Si datoria mea era sa te tin aproape de mine si totusi te.am lasat singura in padure.

-Of...nu e nimic acolo eu am gresit sincer,nu trebuia sa spun asta. Trebuia sa spun direct ceea ce simteam.

-Adica tu chiar ma iubesti?

-Da. Chiar foarte mult!

-Serios?

-Da !

-As vrea sa o mai aud o singura datate rog.

-Te iubesc!

-Suna asa frumos rostit de tine. Acum hai sa mergem de aici.

-Haide. Haide la Castel!

In scurt timp ajungem la castel.

-Auzi ?

-Ia spune!

-As vrea sa facem o micuta schimbare!

-Hmm...ce schimbare?

-Adica sa ducem o viata normala,fara creaturi mistice si din astea.

-Adica?

-Adica sa mergem intr.o vacanta. La mare de exemplu.

-La mare?

-Da!

-Cum pot merge cu hainele astea acolo ?

-Nici.o problema am eu haine ok si mai putem cumpara. Ar fi o experienta super,adica pentru putin timp ne.am desprinde de asta.

-Ok, ma duc sa sa scot masina din garaj atunci!

-Masina?

-Da normal! Oi fi eu un conte foarte batran dar sunt in pas cu moda sa sti. Nu uita sunt un conte bogat. Normal ca am masina. Si nu oricare ci Buggati.

-Dar e o masina scumpa!

-Normal ca e...si eu sunt bogat! Stau intr.un castel nu?

-Da ai dreptate. Ma duc sa fac bagajele.

-Desigur. Plecam maine dimineata?

-Da,ar fi perfect

*Ne uitam unul la altul si zambim*