Drumul catre eternitate...

Normal People

----------
Heii de aici v-a incepe partea a doua a cartii in care Kristen vrea se intoarca la Vlad deoarece este convinsa ca tot ce i s-a intamplat pana acum nu a fost doar un vis. Pentru asta v-a rupe granitele dintre bine si rau,transformandu-se radical.
Si da stiu ca nu prea am vorbit cu voi in prima parte si imi pare rau dar promit ca acum v-a fi mai diferit. Inca o data va multumesc mult tuturor pentru ca ati citit ,va iubesc♥♥ Apropo sper ca va placut si sper sa va placa si in continuare♡
-------------
-Fabi lasa.ma sa plec. Vreau sa merg la Vlad.
-Cine?
-Dracula! Acum lasa.ma
-Esti nebuna? Sa chem doctorul? Termina si nu te mai zbate. Nu vei merge nicaieri.
-Cine esti tu sa.mi spui mie ce sa fac. Fac ce vreai si cand vreau ai inteles?
-Taci! Cum adica cine sunt eu? Eu sunt iubitul tau si asa v-a ramane.
-Tu nu esti iubitul meu. Vlad este.
-Baieti ma puteti lasa singur cu ea?
-Desigur..
Toti ies din salon lasandu.ma singura cu Fabi. Dupa ce au iesit,mi.am mutat privirea agresiva la Fabi.
-Tu ti.ai pierdut mintile? Ce ti.a facut visul ala ca sa reactionezi asa?
-Fabi...nu a fost un vis. Sunt sigura ca a fost real.
-Kristen....iti spun asta fiind ca tin la tin. Acel vis este doar un vis si atat. Fii o persoana normala,intr.un univers normal inconjurata de chestii normale.
-Eu refuz sa fiu normala.
-Termina.
-Nu te iubesc. Sincera sa fiu,nu te.am iubit niciodata.
-Aha...spui asta doar din cauza visului.
-Nu Fabian...spun asta deoarece asta consider inca de la inceput. Am fost cu tine doar de dragul de a fi cu cineva. In rest....
-In rest ce? Vino incoace.
Fabi se apropie de mine,ma prinde si ma sarura puternic. Eu darmam cu mainile tot ce prindeam pana cand langa pat gasesc o foarfeca pe care i.o infig in brat. Evident nu puternic deoarece totusi tin la el. Se indeparteaza si tipa apoi eu fug.
-Auuch Kristen!
-Papa!
-Tonny prinde.o! Christian sari!
-Degeaba! Papa.
Asa ca am fugit din spital. M.am dus acasa si m.am imbracat in blugi,un tricou si tenisi apoi mi.am prins parul intr.o coada. Am fugit cat de repede am putut ca sa nu ajunga la mine ceilalti. Ii zarisem asa ca am luat.o printre stradute si prin boscheti. M.am dus direct la gara dupa o tura lunga. Mi.am luat un bilet catre Bran.
-Buna ziua unde ati vrea sa mergeti?
-La Bran va rog.
-Cate bilete?
-U..
Deodata ma prinde o mana.
-Tonny? Daca ai venit aici ca sa ma opresti atunci ai venit degea...
-Shh. Am venit sa te ajut deoarece Fabi a tampit. Vine dupa tine cu multi din gasca lui si au cutite si bate.
-Poftim?
-De ajut dar vin cu tine. Da doua bilete va rog. Acum la ora 13.17.
-Bine domnule. Poftiti. Calatorie placuta.
-Multumim.
-Hai Kristen. Repede.
Ne asezam pe scaunele noastre apoi Tonny scoate doua esarfe din buzunar.
-Uite puneti.o pe cap. Asa nu ne v.a recunoaste.
-Merci.
Trenul a pornit si credeam ca am scapat.
-Auzi...dar tu de ce ma ajuti?
-Deoarece te cred. Asa ceva sigur nu poate fi un vis banal. Ceva s.a intamplat si trebuie sa aflam
-Merci mult Tonny.
*il sarut pe obraz.
-Asta pentru ce a fost?
-Pentru ca imi esti alaturi acum si deoarece nu crezi ca sunt nebuna.
-Nu am sa cred asta niciodata. Acum trebuie sa ne gandim unde si cum il vom gasi pe Vlad.
-Ai dreptate...