Drumul catre eternitate...

I can

-Kristen mai avem mult?
-Nu prea. Adica fii atent. Trebuie sa mai urcam putin sau daca vrei o luam prin padure sa o scurtam.
-Sa o scurtam? Mrr...
-Termina Tonny *ii spun eu lovindu.l usor peste brat.
-Auzi esti sigura ca e ok?
-Daa.. oricum daca am scapat de Fabi sigur v.a fi oki.
-Sa zicem ca am incredere in tine.
-Sigur asta e cea mai mare gresala :)))
-Stiu stiu si eu te iubesc.
-Mhmm :))
Mergem printre copacii inalti si inspaimantatori. Totul era schimbat. Scoarta copacilor era exact ca inainte,adica plini de suferinta si teroare iar frunzele lor fiind uscate si sangerii, de pe ele scurgandu-se picaturi de sange si imbibandu.se apoi in pamant. Mergem ce mergem pana la un momentdat cand ma impiedic si cad intr.o groapa cat mine .
-Aaa..
-Kristen...esti ok ? *ma intreaba chicotind usor.
-Daaa ma simt extraordinar. Adica oricui ii place sa cada si sa stea intr.o groapa.
-Integ, haide da.mi mana. Te trag inapoi.
-Chiar te rog.
-Uff . Bai nu esti chiar asa de grea daca stau sa ma gandesc.
-Apreziez sinceritatea
-Ce parte a padurii e asta?
-Nu imi aduc bine aminte,adica da habar nu am totul e cam in ceata.
-Stai! Uite.te inainte. Ala e?
-Daa! E Bran!! Sa mergem Tonny!
-Bine bine...ia.o mai incet te rog frumos.
-Ok dar sunt entuziasmata.
Ajungem in fata usilor gigantice de lemn. Am pus mana sfios pe una dintre clante apoi parca m.a izbit o briza de amintiri placute si neplacute. Cu teama am pus si cea de.a doua mana si am impins cu putere. Usile s.au deschis odata cu un clinchet sinistru si scartait. Am pasit inauntru iar Tonny m.a urmat.
-Vlad! Esti aici?
S.a auzit doar un simplu suierat de vant,dar eu l.am interpretat imediat.
-Stiu ca tu esti! Nu te mai ascunde te rog!
-Kris esti sigura ca e Vlad?
-Da Tonny,sunt 100% sigura ca el este. Ii simt prezenta!
-Ok...
-Haide mai vorbesc serios! Te rog arata.te. Nu vreau sa cred ca am parcurs tot drumul asta degeaba
Un fum negru vine in fata mea si prinde o forma umana dar stearsa.
-Vlad?
-Heii Kristen!
-Stiam ca existi. Daca tot erai aici in tot timpul....stai,tot ce s.a intamplat pana acum a fost real nu?
-Pai...
-Te rog spune.mi pentru ca am certitudinea ca tot ce a fost pana acum a fost real.
-Adevarul este ca da. Totul a fost real,dar totusi a trebuit sa fac ceea ce am facut.
-De ce? Si cum?
-E o poveste destul de complicata....adica trebuia.
-Explica.mi de ce era neaparata nevoie.
-Deoarece,pur si simplu forma mea umana nu era stabila. Din acea cauza uneori dispaream in padure. Am nevoie de o piatra rara pentru a.mi pastra forma umana oricand.
-Dar...
-Nu,stiu ca e greu de crezut dar asta e adevarul.
-Si nu puteai sa.mi zici asta inainte sa stergi memoria tuturor si sa.l faci pe Fabi sa ma urmareasca pt a ma omora?
-Bai..nu m.am gandit la asta.
-Stiu ca nu ar trebui sa ma bag in discutie dar...de ce ne.ai adus la viata ?
-Pai pe tine deoarece am incredere iar pe restu habar nu am.
-Inteleg.
-Apropo, Max era....
-Nu era real sa zicem. Este defapt o creatura mistica....bine ca sa intelegi,ti.am spus ca povestea e extrem de complicata si greu de explicat si inteles.
-Atunci cred ca trebuie sa gasim ceva. Ceva care sa poata sa rezolve aceasta problema.
-Kristen! *exclama Tonny din spatele meu
-Da?
-Mi.ai povestit ceva legat de visul pardon intamplarile tale.
-Asa si? La ce ne poate fi de folos?
-Pai ma gandesc ca poate fi un simbol sau element acolo care sa ne ajute.
-Nu prea vad care ar putea fi acela...adica demonul nu prea cred ,nici turnul nici oglinda..atunci ce?
-Stai...cred..cred ca stiu.
-Deci ce e?
-Ai rabdare te rog....ahhh...da gata am gasit!
-Deci ?
-Inelul de safir din profetie,acela pe care l.ai gasit in pivnita pentru a putea sa il salvati pe vlad de mine sau cam asa ceva.
-Tonny esti un geniu. Tot ce trebuie sa facem e sa gasim inelul si sa il dam lui Vlad apoi puff totul se rezolva. Merci mult!! *il iau in brate
-Nu ai pentru ce. Pentru asta sunt prietenii. Acum hai sa gasim inelul acela.
-Da hai! *zambesc subtil