Forever to Remember Me

Capitolul 1 ━ Servitoarea misterioasă

FOREVER TO
REMEMBER ME.



CAP. I



❝ dragostea nu se
spune, se mimează. ❞

━━━━━━━━

                    DORMITORUL ERA ÎNVĂLUIT DE LUMINA ALBĂ CE BĂTEA DINSPRE GEAMURILE MARI ALE CAMEREI, o lumină sufocată de norii mari și grei care urmau să aducă ploaia mai spre seară. Însă, era abia ora 10, așa că până avea să vină ploaia, mai erau ceasuri bune.

     Învăluit de acea lumină vagă era și Hyunjin, care ofta într-una lung și apăsat, savurând din priviri salcia din curte. Și, totuși, doar privirile îi erau asupra ei, căci gândul îi era în altă parte. Doar ideea de a organiza un bal îi dădea o stare de rău, de moleșeală, însă simțea că nu avea de ales; era obligat de tatăl său să organizeze acest bal prin care i se găsea o mireasă. Viitoarea regină trebuia să aibă un semn distinctiv, un semn al lunii pe umărul stâng, identic cu cel al prințului. Tatăl său spera că acest bal îi va aduce viitoarea soție mult mai ușor decât prima încercare a găsirii ei. Prima încercare a fost un anunț prin care regele a transmis mai departe rolul căutării, însă nimeni nu a adus vreo veste îmbucurătoare pentru acesta, spre marea încântare a prințului Hyunjin. 

     Acum tânărul s-a izolat iar în palat, ajungând să nu mai ia contact cu nimeni din afara lui și să se refugieze în cărți și știință, fapt care îi îngrijora chiar și pe servitorii castelului. Acest lucru era neobișnuit din partea lui, prințul fiind, de obicei, o persoană comunicativă și sociabilă, reușind să îmbine studiul cu viața socială.

     Hyunjin a fost readus la realitate de un ciocănit repetat în ușă. Cu un simplu cuvânt din partea lui, ușa s-a deschis, iar pe ea a intrat o doamna subțire, dar scundă – o servitoare a palatului, persoana lui preferată din întreaga lume.

     ━ Majestatea Voastră, a dat să spună femeia, însă băiatul a întrerupt-o.

     ━ Știu, mă cheamă tata. Este a treia oară când veniți să mă anunțați, și-a întors acesta capul spre servitoare, având umerii drepți și mâinile unite la spate. 

     Imediat i-a răsărit și un zâmbet cald pe buze, unul care, de altfel, părea cam tras de păr. 

     ━ Nu aveți de gând să mergeți și să vorbiți cu regele? l-a întreabat servitoarea cu ochii mari și pupilele dilatate.

     ━ Sincer să fiu, nu prea, a răspuns tânărul, lucru care a făcut-o pe femeie să își lase capul în jos și să se gândească la o modalitate prin care să-l convingă să meargă. Și doamnă Choi, v-am spus să nu-mi mai spuneți Majestate. Pur și simplu mi se pare ciudat să-mi spuneți așa.

     ━ Dar sunteți o persoană de rang mai înalt. Nu-mi pot permite să mă adresez la per tu unei persoane dintr-un rang ca al dumneavoastră.

     ━ Asta doar dacă persoana respectivă nu vă permite acest lucru. Eu vă permit. V-am permis asta încă de când ați venit aici, s-a întors acesta cu întregul corp spre femeie, continuând să zâmbească. Ne cunoaștem de mult timp, iar între noi s-a format o legătură destul de puternică și degajată. De asta spun că este ciudat.

     Servitoarea a dat afirmativ din cap, aplecându-l ușor în față. Această discuție știa că a mai avut loc, chiar de nenumărate ori, doar că îi era dificil să-i vorbească precum unui simplu prieten și nu ca unui adevărat prinț.